Colinde la Galati

Dacă mulți gălățeni își fac cumpărăturile la Promenada Mall din Brăila, unii dintre brăileni s-au abonat la evenimentele organizate în Galați. :-) Așadar în luna decembrie am fost la trei concerte în apropiata urbe moldavă, primul fiind cel al trupei Proconsul, iar următoarele două fiind organizate de prietenii noștri de la biserica Emanuel.

Ca și la concertul Proconsul, Teatrul Dramatic “Fane Tardini” a fost gazda unui eveniment organizat de grupul Proveritas al Bisericii Emanuel în data de 14 decembrie, anume un concert de Colinde pentru studenți. La doar câteva zile distanță, un nou concert de Crăciun, având un target general, a fost organizat în Biserica Emanuel, în seara de duminică 18 decembrie a.c.

Și unul și celălalt au avut tot ce trebuie… un repertoriu echilibrat și relevant, o recuzită extrem de creativă, niște protagoniști talentați și dedicați, un mesaj bine articulat și o temă cât se poate de incitantă: “Vreau Crăciun real!” Mie mi-a plăcut faptul că nu a fost un concert exclusivist,al elitelor, beneficiind de aportul unui număr mare de protagoniști. Asta nu înseamnă că s-a făcut rabat de la calitate… atât cei mici cât și cei mari au adus ce-au avut mai bun, rezultatele fiind pe măsură. A fost un efort colectiv, m-a impresionat spiritul pozitiv al celor implicați, fețele inundate de o bucurie reală, molipsitoare, La finalul concertului de duminică nu mai știai cine concertează: cei din față sau cei din sală… și cred că aceasta a fost și ținta – conducerea asistenței întru slăvirea Pruncului din Betleem.

Este al doilea an consecutiv când particip la Concertul de Crăciun al celor de la Emanuel Galați… deja e cazul să îmi anunț prezența și la concertul de anul viitor, dacă îmi ajută Cel de Sus!

Mai jos sunt câteva imagini de la cele două concerte. Pentru a viziona mai multe fotografii, aici este o galerie de imagini de la concertul pentru studenți și aici este altă galerie de la concertul din biserică. Dacă aveți o conexiune mai slabă la internet, va trebui să aveți răbdare până se vor încărca imaginile.

 

Bodo & Proconsul in concert la Galati

Bodo

Uite că a fost Proconsul la Galați! Da, un eveniment inedit, (cum ar putea fi altfel?), desfășurat miercuri, 7 decembrie, în cocheta sală a Teatrului Dramatic „Fane Tardini” din localitate. Organizată de Cătălin Dupu cu concursul Adrianei Pașcan, cea care a cântat câteva piese în deschidere, vizita lui Bodo & Co mi-a dat șansa să analizez puțin pe viu fenomenul Proconsul.

Nu este niciun secret pentru nimeni faptul că Bodo și câțiva dintre ai lui au comis-o, adică s-au botezat la Râul Vieții din București. Un gest care, surprinzător, pare mai degrabă a nemulțumi decât a ferici pe marea masă a evanghelicilor români. Se comentează cum că n-ar fi o convertire autentică… fiindcă băieții L-au îmbrățișat doar pe Isus, nu și subcultura ghettoului evanghelic. Cum ar putea, zic contestatarii, ca cineva atins de Isus să continue să cânte ceea ce cântă Proconsul? Cum de nu își validează ei convertirea prin a cânta doar imnuri din cartea neagră sau, măcar ceva praise & worship? De parcă atunci când se convertește un profesor de muzică acesta nu mai predă elevilor decât muzică de inspirație creștină… sau dacă se convertește un croitor, toată viața lui nu mai confecționează decât îmbrăcăminte cultică :-) De ce oare Kaka nu joacă și el în echipa bisericii? Păcătosul! Cât li se potrivește contestatarilor articolul lui Petru Lascău, Poticnitul!

Evident, lumea s-a bulucit să vină la concert, dar săracii oameni n-au fost pregătiți pentru ce îi aștepta la teatru. Ca urmare, un prim val a evadat în prima parte. Cântecele Adrianei nu erau pe gustul celor veniți pentru Proconsul așa că unii nu au mai avut răbdare și au părăsit sala, inițial arhiplină. O mai mare dezamăgire au avut frații noștri când s-a urcat pe scenă Bodo cu ai lui. Nu știu la ce s-au așteptat, evident este că au fost șocați săracii de ei, altfel nu ar fi părăsit, rând pe rând, sala teatrului, finalul concertului fiind prins de mai puțin de 50% dintre spectatorii inițiali. E drept, aceștia s-au bucurat din plin de spectacol, au cântat, au aplaudat, au cerut bisuri, au făcut o atmosferă prin care l-au ținut în priză pe Bodo, neafectat în vreun fel de abandonul celor mulți. Mulți sunt chemați dar puțini aleși :-)

Bodo

Bodo și ai lui au fost în mare vervă. Au interpretat piese mai vechi și mai noi, unele cu mesaj creștin, dar toate interpretate în stilul lor caracteristic. Ca și o concesie făcută evanghelicilor (care probabil deja plecaseră), spre final au interpretat, magistral aș spune, o piesă celebră, tradusă din repertoriul australienilor de la Hillsong, anume Hosanna.

Sincer să fiu, mie mi-a plăcut foarte mult de Bodo. Le-aș recomanda profilor de pe la școlile noastre teologice să-și ducă studenții la concertele Proconsul de genul celui de la Galați. Bodo și ai lui pot fi o sursă unică de inspirație, meritând un studiu pe caz. Ei pot da lecții cum să fii în lume fără să îi aparții ei, cum să modulezi un mesaj în cultura epocii în care trăiești, cum să impui respect prin valoare, cum să fii în luminile rampei fără să-ți pierzi busola, cum să-ți vezi de treabă în ciuda corului contestatarilor de profesie, cum să te rogi pe scenă fără să pari un ipocrit șamd.

Am plecat de la concert dând slavă Domnului. Îmi pare rău de cei care au plecat întristați, dar nu pentru tristețea lor ci pentru că au jucat rolul fratelui mai mare din pilda fiului risipitor. Un rol pe care, din păcate, și-l asumă mult prea mulți dintre coreligionarii noștri.

Nu vreau să spun că lucrurile au fost perfecte… s-a început mai târziu decât a fost anunțat… evenimentul ar fi trebuit să aibă un focus mai pronunțat… luminile scenei au fost oribile, mare parte a timpului… dar pe ansamblu a fost un spectacol reușit. Mai puțin pentru cei care au crezut că va fi altceva.

Câteva imagini puteți vedea mai jos. Pentru o galerie cu peste 40 de fotografii, o să vă rog să dați un click aici.

James

Vali

Bodo

Adriana Pașcan

Teatrul Dramatic „Fane Tardini”, Galați

Ce ar face Isus dacă I-aș cere permisiunea să fac un fotoreportaj despre activitatea Lui? Sau de ce nu merită Gaither deranjul…

Mă întrebam și eu așa, ipotetic, cum ar fi fost dacă aș fi trăit contemporan cu Isus și, bineînțeles dacă aș fi fost tot nikonist :-) Sigur mi-aș fi dorit să fac un fotoreportaj cu activitatea Lui. Oare cum ar fi răspuns El unei asemenea solicitări? Oare și-ar fi mandatat ofițerul de presă să-mi spună că Asociația Familială “HolyTrinity” deține copyrightul asupra imaginii Mântuitorului și că vor pune portăreii să mă dea pe ușă afară dacă cumva voi încerca să downloadez ilegal pe senzorul camerei vreo poză cu El? Tare mi-e greu să cred că s-ar fi putut întâmpla una ca asta… Mi-aduc aminte chiar acum de episodul acela cu grecii care au venit la unul dintre ucenici, zicând: “Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!” Wow! Ce tare scena! Și ce reacție magnifică la Isus! Am toate motivele să-L iubesc pe Isus dar cireașa de pe tort este legată de reacțiile Lui “cool” și asta a fost una dintre ele….

Mă-ntreb oare de ce ăștia care-L cântă pe Isus în ziua de azi și se îmbogățesc pe spinarea Lui și a ucenicilor Săi s-au îndepărtat așa de tare de reacțiile Mântuitorului? Recent m-a cuprins o lehamite cumplită văzând cum stau lucrurile cu apropiatul concert al Gaitherilor. Cine n-a auzit de Gaither în mediul evanghelic românesc? Cine n-a fredonat măcar odată vreun cântec de-al lor? Ei reprezintă niște clasici în viață aș putea spune, niște simboluri, asta până ajungi să-i compari un pic cu Cel pe care-L cântă pe toate meridianele planetei.

Încântat că vor concerta la Sala Palatului, am vrut să fac un fotoreportaj, să imortalizez imagini de pe scenă, din sală, de la venirea oamenilor, ba chiar visam în naivitatea mea să prind poate vreo repetiție, știți, culisele, treaba aia din spatele scenei, precum și conferința de presă… Mărturisesc că m-am înfierbântat repede… nu că aș fi eu cine știe ce fotograf meseriaș dar aparatul ăsta al meu chiar scoate de multe ori imagini reușite :-)  Și atunci când n-o face, sigur nu e vina fotografului :-)

Mi-amintesc că anul trecut am vrut să fac un fotoreportaj de amorul artei la un eveniment cultural (secular) de amploare care s-a desfășurat în Capitală.  Am căutat pe situl dedicat acelui eveniment să văd cine răspunde de PR și i-am trimis acelei persoane un email, spunându-i de intenția mea, solicitând un Photo Pass, ca să nu mă trezesc luat de guler de bodyguarzi și aruncat afară. I-am explicat că demersul meu nu e o modalitate de a evita plata taxei de participare (consistentă de altfel), că vreau să plătesc taxa, doar să am dreptul să fac nestingherit poze în toate locațiile unde urma să se desfășoare evenimentul respectiv. Am primit în mai puțin de jumătate de oră răspunsul favorabil, mi s-a spus că nu trebuie să plătesc, că sunt invitatul lor și m-au invitat, dacă vreau, să selectez cele mai bune imagini pentru o expoziție ulterioară, alături de fotografii oficiali ai evenimentului. Wow! Ce tare! Păcat că s-a întâmplat ca evenimentul să se desfășoare în cea mai caniculară perioadă a verii trecute și, din cauza asta până la urmă am renunțat la ideea de a mai participa. Deși am anunțat acest lucru din timp, am primit totuși un email de la organizatori cu două zile înainte de debut cu precizarea că dacă mă răzgândesc invitația lor rămâne valabilă. Foarte frumos!

Tot așa, în luna decembrie 2010, aproape că m-am autoinvitat la Micul Dejun cu Rugăciune de la Palatul Parlamentului. Niște oameni deosebiți mi-au facilitat participarea, pus pe listă după închiderea listei :-) … și am putut să mă mișc în voie printre invitații de marcă, de la fostul președinte dl.Emil Constantinescu, la președintele Camerei Deputaților d-na Roberta Alma Anastase, o multitudine de parlamentari români și străini, șefi de culte, diplomați, nunțiul apostolic la București, etc. Nu s-a stresat nimeni când m-am apropiat de președintele Emil Constantinescu în timp ce își ținea discursul, la mai puțin de doi metri, să iau câteva prim planuri cu un obiectiv wide de 24mm. Nici când am făcut același lucru cu arhiepiscopul Nifon Mihăiță, cu doamna Roberta Anastase sau cu alți invitați de marcă.  Într-o pauză l-am întrebat pe dl.Emil Constantinescu dacă face o poză cu “fotograful” și mi-a răspuns cu un zâmbet larg: “Cum să nu!” și am dat camera unui prieten să mă fotografieze lângă distinsul om politic. Tot așa, în timp ce ne mutam pentru lucrări într-o altă sală, m-am nimerit în lift cu doamna Roberta Anastase și vreo 2-3 alte persoane. Șugubăț am întrebat dacă e permis a se face fotografii în lift și dânsa a zâmbit afirmativ, chiar a roșit un pic, cum stă bine unei femei frumoase, și am imortalizat pe loc momentul acela inedit. Nici vorbă de portărei care să te țină la distanță, nici vorbă de “cenzură” asupra imaginilor capturate, nici vorbă de atitudine rigidă determinată de importantele funcții din stat.  A fost o experiență extrem de plăcută pe care nu cred că o voi uita vreodată. Câteva imagini de la acest eveniment puteți vedea aici și aici.

Puteți să vă imaginați ce anticipări aveam legat de concertul Gaitherilor. Am o imaginație care țâșnește ca o rachetă… imediat fac scenarii… Din păcate m-am dezumflat repede și bine… Long story short… Am contactat pe doi responsabili din partea română cu organizarea acestui eveniment și mi-am expus doleanțele. Am zis că nu vreau să mă sustrag de la plata biletului, vreau doar un Photo Pass să pot face fotografii nestingherit. Am precizat că nu folosesc flash și că nu voi deranja nici pe cei din sală, nici interpreții. Cei doi au fost extrem de amabili și bine intenționați. Amândoi au crezut că se poate rezolva fără probleme. Asta până au întrebat pe reprezentanții cântăreților asupra acestui aspect. Deznodământul a fost dezamăgitor. Nici vorbă să se organizeze vreo conferință de presă… nu merită românii așa ceva. Nici vorbă să se poată face poze în culise, nici vorbă să se poată face poze în sală în timpul concertului, nici vorbă să poți avea acces înainte de intrarea publicului în sală pentru a fi acolo de la început și a lua gradual pulsul evenimentului. Ba încă mi s-a spus că vor fi vreo zece persoane de la Sala Palatului care vor avea menirea de a supraveghea ca nu cumva careva să-și ia libertatea de a ieși din rând pentru a face vreo fotografie.

În contextul acesta eu cred că nu merită să participi la acest concert. Spiritul impus de vedetele acestui show nu mai are nimic de-a face cu spiritul creștin, indiferent ce ar cânta și ar pretinde aceștia. Dacă aș vrea să ascult muzica lor, aș putea să o caut pe YouTube, dar nici de asta nu mai am chef. N-am vrut să particip la concert pentru a asculta ce cântă ei… ci pentru a sesiza cum trăiesc ceea ce cântă și ce impact are acest mesaj asupra spectatorilor. Mă tem însă că avem parte de un grup format din negustori blazați care fac bișniță cu sentimentele noastre creștinești. Indiferent cât de grozav ar cânta, mie-mi pare deja a aramă sunătoare și a chimval zângănitor. Am zis și eu, ca grecii de odinioară: “Domnule, aș vrea să-L văd pe Isus!” dar am ajuns prea târziu, se pare că Isus a plecat din acest SRL. Nu știu de ce am convingerea că dacă Gaitherii nu s-ar folosi de imaginea lui Isus pentru muzica lor, un concert de-al lor ar trece neobservat în România. Și atunci te întrebi de ce biletele trebuie să coste de la 10% până la 25% din salariul minim pe economie. Preț în care, după cum am spus deja, nu Îl poți vedea și pe Isus…. :-(

P.S. Nu pot să nu fac o paralelă cu atitudinea pe care a arătat-o Philip Yancey la Cluj Napoca, cu ocazia conferinței “Creșterea în Har”. Numai cine n-a vrut n-a stat de vorbă, nu i-a adresat întrebări, nu s-a pozat și nu a obținut un autograf de la cunoscutul autor creștin. A fost o demonstrație reală de dăruire de sine pe care acum, post-eveniment, învăț să o prețuiesc mai mult.

DISCLAIMER: Acesta este un punct de vedere strict al autorului acestor rânduri. Aveți tot dreptul să aveți cu totul alte opinii și eu vi le respect. Îmi rezerv însă dreptul de a crede că în Împărăție guvernează alte valori și principii, iar dacă acest eveniment nu rezonează cu aceste valori și principii după mine el nu mai are nicio treabă cu Împărăția. Evident, în afară de specularea sentimentelor creștine ale participanților naivi, așa cum am fost și eu până deunăzi.

Draga Bodo…

Se aud tot felul de lucruri bune despre tine și despre formația Proconsul… Felicitări! Mi-ai împlinit un vis, de mult așteptat, fiindcă speram de amar de vreme ca Evanghelia să aducă rod într-o zonă a muzicii de care pocăiții români fug ca dracu’ de tămâie! Tocmai ce am văzut aici un clip cu voi, interpretând în aer liber unul dintre cântecele mele favorite: “Ce mare ești Tu!” M-a uns la inimă! E cadoul meu preferat de acest Crăciun! Nu știu cum aș putea să vă mulțumesc!

Deși toată lumea se îngrămădește să vă dea acum sfaturi, vreau să te rog, din dragoste, să aveți grijă la cine plecați urechea și sfaturile cui le băgați în seamă. Mai cu seamă ferește-te de glasul proorocilor cesaționiști, fiindcă acolo găsești doar o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor, dar dragoste nu e și unde nu e dragoste nimic nu e, zicea până și Marin Preda.

După cum vezi ei deja se întreabă “dacă” e adevărat că v-ați pocăit – nu-i băga în seamă că nu ești dator să le dovedești nimic. Ține minte că îndoiala introdusă cu acest perfid “dacă” a fost arma diabolică prin care șarpele a amăgit-o pe Eva în Eden. Te implor, nu dialoga cu cei care, măcar că își zic frați, nu au maturitatea să recunoască lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

În cer până și îngerii dansează de bucurie că v-ați pocăit voi, niște păcătoși, dar, cum vezi, gulerele scrobite de prin bisericile noastre se simt amenințate că Dumnezeu îndrăznește să mute teatrul de acțiune dincolo de umbra clopotelor sub care își duc aceștia atât de comod veacul. Ei vă proorocesc mărăcini și ciulini care vă dau târcoale dar știi ceva Bodo? chiar dacă ei se dau învățători ai Legii și experți în slova ei, din păcate săracii se pare că au pierdut cu totul spiritul acesteia și, deși au ochi, nu văd, deși au urechi nu aud… o cât de mult seamănă cu fariseii șă cărturarii cu care se confrunta Isus! Măcar că li s-a vorbit în pilde simple, este menit ca ei să nu înțeleagă fiindcă inimile le sunt împietrite și niciun titlu academic nu poate să le despietrească. Îți spun un secret, ei habar n-au că mărăcinii și spinii sunt un pericol potențial doar pentru sămânță, nu și pentru sămânța care a întâlnit un sol bun, a crescut și a dat rod! Cum dar să vadă ei că voi ați adus deja roadă, când arma cu care defilează la picior e îndoiala? Cum să vadă ei rodul Seminței când inima lor e alipită doar de sămânța de scandal?

Bodo, îmi vine rău când aud că ei definesc pocăința drept o chestiune intimă, personală… așa o fi pentru cei care au câte șapte fețe, din al căror izvor curg felurite ape, așa, circumstanțial, numai râul de apă vie nu… Nu Bodo, citește la Biblie și nu te teme să te afișezi public cu pocăința ta, nu încerca să o adaptezi gulerelor scrobite ci mergi acolo unde îți este amvonul, ca în clipul video de care am amintit, și continuă să proclami ce mare este Dumnezeu! Nu vei da niciodată greș făcând așa. Îți garantez că pocăința trebuie să fie o chestiune cât se poate de publică ca oamenii să poată să dea slavă lui Dumnezeu, văzându-i roadele în viața ta. Numai comuniștii ne cereau să facem din pocăință o chestiune pur personală dar văd că nu sunt singurii! Tu ai descoperit deja Râul Vieții și nu mă refer aici la numele vreunei biserici, înțelegi, nu?

Hei Bodo, și dacă unul și altul te cheamă într-o parte sau alta să îți depui mărturia, nu-i refuza. Nu încerca să judeci motivația lor. Poate că e adevărat că unii vor doar să se afișeze în prezența voastră…  Ce dacă? Nu uita că tu te afișezi în fiecare loc împreună cu Isus. Asta este ceea ce contează. N-ai de unde a ști ce inimă împietrită vei câștiga pe unde vei merge… nu poți anticipa cum alege Duhul să lucreze. Tu predică, în felul tău, prin muzica ta, prin mărturia ta, la timp și ne la timp… Rezultatele se vor vedea fără doar și poate! La urma urmei, tare-mi-e că unii deja s-au folosit de tine, s-au afișat cu tine să mai adauge ceva rating la WordPress. Mie-mi spui Bodo? Deja cunoști efectele celebrității. Pentru unii însă e o beție din care nu-și mai revin.

Încă ceva… nu te lua după rețetele astea ieftine de creștere spirituală… știu pe mulți care n-au ajuns niciunde cu ele. Singura ta șansă să nu dai greș este să continui a merge după Isus. Nu știu cum, dar prin intermediul cuiva Isus ți-a intersectat calea. Deja acesta este un indiciu important unde trebuie să continui să cauți călăuzire spirituală. Și, dacă mergi pe Cale, îți spun eu sigur că El nu te va lăsa. Și șerpii de vor încerca să te oprească cu veninul lor, ba chiar și turbatele duhuri necurate, vor fi fără de putere… în fața celui care crede. Și eu știu că tu crezi Bodo! Mai mult, fii sigur că El îți va purta de grijă! Fii doar sensibil să observi când și cum îți va marca din nou călătoria spirituală. La momentul potrivit îți va da oameni înțelepți și cu inima curată care te vor ajuta să crești – Bodo, asta e slujba Lui și, crede-mă, nimeni nu o face ca El! Nu-i așa că ai gustat deja și ai văzut ce bun este El? Nu-i așa că deja că ai experimentat minunile Lui în viața ta? Crezi tu că mâna Lui este prea scurtă ca să vegheze asupra ta? Crezi că nu are El suficientă înțelepciune ca să Te călăuzească? Eu sunt convins că nu te-ai lăsat aburit de cine nu trebuie și bine faci!

Tu doar, Bodo, caută să te ferești de trei lucruri mari și late… În primul rând ferește-te de sânge… mai ales ferește-te să verși sânge nevinovat așa cum se practică în mediul ăsta ce-și zice evanghelic…  îți trebuie așa de puțin în ziua de azi să verși sânge… blogul este arma cea mai răspândită, dar nu este singura, o să le vezi tu pe toate, există un arsenal întreg. În al doilea rând ferește-te de curvie… nu uita că ispitele sunt mari și nu vei fi ocolit de ele, cred că deja ești conștient de asta… de aceea, mai ales te îndemn să te ferești de curvia spirituală… face ravagii la pocăiți mai mult decât la alții, tu caută să rămâi cu inima curată și va fi bine de tine… în fine, Bodo, te implor să te ferești de idoli… o, nu mă refer aici la icoane sau la mai știu eu ce, nu mă refer la muzică, la rock sau la chestii din astea cu care mulți încearcă probabil să vă prostească, mă refer aici la idolii contemporani care-și fac chipuri cioplite prin bisericile noastre, idolii care sunt prea mari ca Dumnezeu să mai lucreze prin ei și în ei, idolii care își permit să cenzureze Duhul Sfânt și care îi fac un job description extrem de restrictiv chiar Domnului Dumnezeu… hei, de acești idoli e musai să te ferești fiindcă te vor întina iremediabil dacă te vei închina lor!

Și mai am o rugăminte mare de tot Bodo… mi-e și jenă să o exprim, dar trebuie! Te rog mult, nu ține în seamă păcatul celor care vă judecă, vă condamnă, vă prezic diabolic căderea sau se îndoiesc de sinceritatea pocăinței voastre. Dă dovadă de noblețe Bodo și ridică-te deasupra mânăriilor astea… n-are rost să te îngreuiezi cu ele. Manifestă compasiune pentru ei și chiar roagă-te pentru ei. Eu cred că măcar unii mai pot fi câștigați pentru adevărata Evanghelie, cea care are putere.

În rest Bodo, du-te, cântă, mărturisește și îmbogățește viețile oamenilor! El te va păzi pe cale și se va îngriji de toate nevoile tale. Te va purta în carul Lui de biruință și va continua să-ți dea sens, semnificație și scop vieții tale. Și, mai mult decât orice, va continua să aducă roadă prin tine, roadă bogată! Să nu cumva să-ți pui lumina sub obroc… o, nu, ar fi cea mai mare greșală! Lasă-o să lumineze, deja ai tot ceea ce ai nevoie! Și ce va mai trebui îți va fi dat la momentul oportun. Gândește-te numai că acolo unde ajungi tu cu muzica ta, cu mărturia ta, gulerele scrobite n-or să ajungă niciodată. Niciodată Bodo! Eu îți promit că la fiecare victorie de-a voastră de care voi auzi voi da slavă Domnului și la fiecare încercare de care voi afla mă voi ruga pentru voi. Și fii sigur, mai sunt mulți alții ca mine, nici n-ai idee cât de mulți!

Să te binecuvinteze Dumnezeu Bodo și mâna Lui fie în fiecare zi asupra ta și asupra colegilor din Proconsul!

un păcătos mântuit și el prin har

Proconsul pe val

Evenimentul zilei publică un vast interviu cu trupa Proconsul, interviu care se axează destul de mult asupra credinței membrilor trupei rock, asupra noului lor hit dedicat lui Dumnezeu și intitulat sugestiv “Sunt al Tău” cât și asupra concertului care are loc în seara aceasta la Sala Palatului din București, comemorând cei 10 ani de activitate. În mod interesant se punctează în interviu cum au plecat în urmă cu 10 ani cu cântecul “De la ruși” și, sugestiv, acum au ajuns la “Sunt al Tău”. Faină derapare!

În ciuda faptului că sunt puternic contestați în zonele neaerisite ale spectrului evanghelic, băieții de la Proconsul își văd de treabă, nu se rușinează de credința lor și se declară deja pe Sens Unic. Să dea Domnul să rămână neclintiți pe cale și să cânte muzică de bună calitate prin care să închidă gura celor neștiutori și proști, după cum zice Sfânta Scriptură.

Puteți citi interviul mai sus menționat aici.