Conferinta la Bucuresti cu John Piper

Cunoscutul pastor, autor și conferențiar creștin american John Piper vine la București, pentru a participa ca invitat principal la două evenimente organizate de Alianța Evangehlică din România:

1- Conferința biblică Dumnezeu este Evanghelia care va avea loc în perioada 3-5 mai 2012 la Crystal Palace Ballrooms. Emil Bartoș va conferenția alături de John Piper la această conferință.

2- Evenimentul intitulat Nu-ți irosi viața care va avea loc duminică 6 mai, ora 18:00, la Sala Palatului. Toți participanții la acest eveniment sunt încurajați să-și invite rudele și prietenii să participe și ei la această seară de evaluare spirituală a vieții.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să accesați www.johnpiper.ro.

Sursa: Alianța Evanghelica din România

Caporalul Musat si capitanul Basescu

Aveam vreo 14 anișori când m-am căpătat cu un aparat de fotografiat Smena 8 și cu microbul fotografiatului. Spirit aventuros încă de pe vremea aceea, încercam să surprind cât mai multe lucruri interesante pe peliculă, prelucrând filmele și developând imaginile împreună cu cel mai bun prieten de pe atunci. Mi-aduc aminte că edilii orașului Brăila o mutaseră pe Ecaterina Teodoroiu din parcul Monument într-o zonă mult mai centrală, soclul inițial rămânând gol multă vreme. Zburdalnicii de noi ne-am cățărat pe acel soclu și ne-am fotografiat drept “living statues”. A fost o poză haioasă rău, nu știu dacă o mai am, dar parcă o văd în fața ochilor… aveam pantaloni evazați și o șapcă care aducea cu cea a lui Lenin :) Deh, ale tinereții valuri!

La distanță mică de casa părintească era o unitate militară și în fața ei trona statuia caporalului Mușat, eroul WWI, în mijlocul unui părculeț cu mulți copaci, meniți a ridica o barieră vizuală pentru ochii curioși care ar fi scrutat de curiozitate cazarma veche, în podul căreia se aciuaseră sute de porumbei. Fără să mă gândesc prea mult, într-o zi am dus aparatul foto la ochi să-l fotografiez pe bravul caporal Mușat. N-au trecut două minute că un pichet întreg de soldați m-a luat pe sus, zmulgându-mi aparatul din mână și îmbrâncindu-mă în unitate, pentru a da socoteală. Au chemat un ofițer cu stele ceva mai răsărite pe umăr să ancheteze încercarea de spionaj, dejucată cu atâta vitejie de bravii oșteni, păzitori ai victoriei socialismului. Întrucât pe vremea aceea nu aveam decât rude în URSS, nu și în SUA, am scăpat cu un perdaf zdravăn și cu confiscarea filmului din aparat… obținând clemență din cauza vârstei fragede.

Au trecut anii și s-au schimbat vremurile, sau cel puțin așa credeam eu, dar năravurile celor care ne conduc au rămas aceleași. Citesc dar într-un articol de pe HotNews care relatează protestele din centrul Bucureștiului și nu-mi vine a crede ce-mi văd ochii, citez:

UPDATE 22,30 O persoana a fost retiunta pentru ca fotografia fara a avea legitimatie de presa. Jandarmii continua sa actioneze extrem de violent.

Cu alte cuvinte, dacă sunt pe stradă și nu am legitimație de presă, dacă sunt un simplu blogger, sau sunt un civil oarecare, nu am voie să fotografiez cum jandarmii bat ca la fasole pe civili, cum ar fi în cazul relatat tot în articolul de pe HotNews:

UPDATE 22,25 Jandarmeria a ridicat cel putin patru protestatari la statuia Lupoaicei, doi dintre ei fiind batuti la intrarea in duba, pana cand un comandant al dispozitivului a strigat “Nu mai dati, nu mai dati”. Cordonul de jandarmi a ajuns la magazinul Cocor.

Sunt convins că pe străzile capitalei au fost și elemente anarhiste, cu siguranță că au existat și provocatori, probabil plătiți, care să facă justificabilă brutalitatea forțelor de ordine. Dar tot așa sunt convins, fără să fiu influențat de mass-media, că oamenilor deja le-a ajuns cuțitul la os și nu mai suportă felul în care acești guvernanți își bat joc de țara asta. În fiecare zi întâlnesc asemenea oameni care își mărturisesc disperarea cu privire la situația actuală.  Faptul că pe vremea căpitanului Băsescu n-am voie să-l fotografiez pe caporalul care provoacă pe manifestanții anti-Băsescu, cu gaze lacrimogene, cu fumigene, cu tunuri de apă și cu bastoane de cauciuc, bătând ca pe hoții de cai pe cei care îi prind îmi demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că el nu este baciul nostru ci un lup îmbrăcat în blană de oaie, o altă emanație a FSN-ului de care neamul acesta obidit n-a reușit să se descotorosească încă.

Am însă convingerea că acest popor care își vede azi compatrioții batjocoriți de forțele de ordine, fiindcă au îndrăznit să protesteze contra unei așa zise reforme care ar arunca sănătatea în brațele unui sistem mafiot, clientelar actualei guvernări, va ști să le dea ceea ce li se cuvine la viitoarele alegeri, trimițându-i la plimbare. Definitiv!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

“Libertatea de constiinta si de credinta” – Simpozionul ECPM

Cu oarece întârziere semnalez un eveniment mai aparte la care am avut șansa să particip, desfășurat între 23-25 iunie la Palatul Parlamentului din București. Sala “Drepturile Omului” a găzduit Simpozionul “Libertatea de conștiință și de credință”, organizat de ECPM (European Christian Political Movement) în parteneriat cu Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României.

A fost interesant să particip la acest simpozion, cu o participare extrem de colorată, de la ministrul de externe Theodor Baconschi la secretarul de stat pentru culte Adrian Lemeni, reprezentanți ai cultelor și organizațiilor religioase, incluzând aici pe Florin Cioabă (care mi-a lăsat o impresie extrem de pozitivă), pastorul Vasilică Croitor, autorul cărții Răscumpărarea Memoriei, parlamentari, jurnaliști etc. Au fost prezenți foarte mulți invitați din străinătate, din diverse țări europene, reprezentând fie ECPM fie alte organizații cu preocupări în domeniul libertății religioase. Demnă de remarcat a fost prezența lui Jeff Fountain, director la Schuman Centre for European Studies din Olanda, fondator al cunoscutei organizații YWAM.

În ciuda acestor prezențe selecte, cultele evanghelice din România n-au catadicsit să participe – la nivel de conducere mă refer, dar treaba asta nu ma mai miră… și cu mass media evanghelică sunt deja lămurit, așa că nu am mari pretenții. Se pare că avem o mână moartă, cum se spune :-)

Discuțiile au fost interesante și informațiile prezentate din diverse colțuri ale Europei sunt de-a dreptul alarmante, inclusiv cele venite din țări cu vechi tradiții democratice, cum ar fi Marea Britanie. Concluzia mea și probabil nu numai a mea este că ne îndreptăm spre un viitor întunecat, în care cultele religioase vor fi apărate de legi solide și vor beneficia de privilegii de tot felul, inclusiv de fonduri de la buget, fără număr, fără număr… în schimb individul de rând va fi sufocat și libertatea lui de conștiință și de credință va fi limitată extrem, așa cum deja se întâmplă frecvent în noua Europă.

Așadar, oameni buni, dacă pe vechiul regim cultele și-au vândut credincioșii pentru a-și păstra privilegiile, nimic nou sub soare, tot așa vor face și în noile regimuri când, de dragul acelorași privilegii și subvenții de la stat vor închide ochii la limitarea libertății de conștiință și de credință a individului. V-am zis deja că niciun cult evanghelic n-a fost interesat să-și trimită vreun “lider” la acest simpozion? :-) Tot nu-mi iese din minte afirmația memorabilă a lui Beni Fărăgău: “Sunt așa de preocupați cu administrarea nimicului…”

Ceva mai multe imagini de la acest eveniment interesant am postat aici.

Gary Chapman la Bookfest: The good, the bad and the UGLY (III)

Chiar dacă vine după o pauză de câteva zile, datorată programului ceva mai încărcat, partea a treia și ultima a mini-serialului meu legat de prezența lui Gary Chapman la Bookfest 2011  este focalizată așa cum probabil anticipați asupra a ceea ce eu am considerat a fi The UGLY.

Reamintesc celor care au trecut în viteză peste episoadele de mai sus (sau n-au trecut de loc :-) ) că The Good s-a referit la un eveniment extraordinar după părerea mea, organizat la Bookfest din inițiativa Editurii Curtea Veche, anume aducerea lui Gary Chapman pentru o conferință de presă, a unor interviuri dedicate cu presa de calibru, pentru lansarea unei cărți și, evident, pentru o sesiune de autografe. Impactul a fost deosebit, interesul reprezentanților mass-media a fost peste așteptări, prestația lui Gary a fost una de clasă, speech-ul său fiind gustat de către jurnaliști și de publicul prezent, totul într-un cadru extrem de plăcut aranjat de gazda evenimentului, Editura Curtea Veche.

The Bad s-a referit la realitatea tristă a faptului că ne aflăm sub asediul unui bombardament mediatic, în care sunt desfășurate forțe ample, materiale și umane, din partea discipolilor lui Gregorian Bivolaru, ale mormonilor, ale adepților practicilor oculte, ale adepților Islamului și așa mai departe. Bookfest a fost salonul de carte unde CARTEA a fost absența notabilă!

În rândurile care urmează, The UGLY se referă la prezența evanghelicilor români în toată povestea asta, sau, mai bine zis, la absența lor cu adevărat remarcabilă.

Unul dintre motivele pentru care BIG a decis organizarea conferinței Limbajele Iubirii la București a fost tocmai acela de a permite o expunere mai bună a acestuia, atât la publicul țintă, cât și la mass media creștină. Nici vorbă să ne fi gândit atunci că Gary Chapman va fi tratat ca o vedetă de către media seculară și va fi ignorat aproape cu desăvârșire de către media evanghelică, incluzând aici bloggerii bucureșteni sau de prin zonă.

Exceptând pe Cristi Țepeș și pe Anca Baloc care reprezintă TVR, respectiv Radio România, totodată exceptând pe cei de la RVE și de la Alfa și Omega TV care au avut amabilitatea să promoveze și să ia pulsul live în timpul evenimentelor desfășurate la Palatul Național al Copiilor, respectiv la Bookfest, în rest a fost o absență de-a dreptul sublimă.

Se știe că evanghelicii români, chiar dacă nu stau foarte bine la presa scrisă, sunt extrem de vizibili pe internet, în blogosferă și prin rețelele sociale. Canale de comunicare există, slavă Domnului, numai că mă întreb care este scopul cu care se comunică de zor.

În primul rând am remarcat că avem o comunicare de genul: “citește și dă mai departe…” – prin care, de regulă, se preiau știri publicate pe vreun blog sau pe vreun site și retransmise, chiar și fără a se preciza sursa uneori. Nu e rău, atâta timp cât nu se comunică doar așa… dar lipsa unui conținut original, lipsa unei amprente personale, fac ca acest tip de comunicare să devină redundant la un moment dat și ai mereu senzația de deja-vu. În rest, comunicarea se face în mare pe subiecte de scandal, întrucât scandalul atrage vizitatori și de scandaluri nu ducem lipsă în lumea evanghelică, așa că e o pâine ușor de câștigat de aici. Mă întreb totuși care este scopul pentru care facem ceea ce facem? Și care este produsul final către care țintim?

Cu riscul de a mă repeta, unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul familiei, dacă nu cel mai mare din lumea evanghelică, unul dintre cei mai prolifici scriitori creștini, autorul unor titluri care au ajuns best-seller, un om băgat în seamă de New York Times, de guverne și organizații sonore, un om a cărui agendă a fost atât de ocupată că a trebuit să așteptăm ani buni ca să poată planifica o conferință pe meleagurile noastre, acest om vine în România pentru a împărtăși din experiența lui de o viață și media evanghelică e prea preocupată de echivalenții noștri ai lui Irinel, Monica, Elodia șamd ca să-și facă timp pentru a-i acorda atenție lui Gary Chapman și mesajului său.

Cireașa amară de pe tort a venit la Bookfest, un eveniment care dovedește din păcate că evanghelicii români s-au ghetoizat complet și, în ciuda inflației de doctorate pe la școli de prestigiu, pe plan local au pierdut contactul cu cultura română. Acolo unde mormonii, mahomedanii și adepții religiilor răsăritene și ai practicilor oculte sunt în tranșee, luptând la baionetă pentru a mai câștiga un metru de teren, evanghelicii lipsesc cu desăvârșire. Minorități de care nu a auzit nimeni, cum ar fi rutenii, au fost prezente acolo, dar în catalogul Bookfest nu a fost listată nicio editură evanghelică, nu s-a făcut nicio lansare de carte, nu a fost propus niciun autor… nimic, absolut nimic. Realitatea crudă este că noi nu existăm decât în arena de scandal. Atât. Suntem OTV-ul spiritual al României și ne complacem în situația aceasta.

Treaba asta mi-a adus aminte de Micul Dejun cu Rugăciune de la Palatul Parlamentului, din decembrie 2010. Erau tot felul de lideri evanghelici acolo, gemând parcă sub greutatea titlurilor și sub povara responsabilităților. La nivel de reprezentare, activitate zero. Erau și doi oameni modești, fără fițe, care reprezentau Biserica Adventistă (cu care eu nu simpatizez de felul meu din multe motive). Au dat tuturor participanților o mapă în care erau trei numere ale revistei lor confesionale și un CD cu colinde. Toate realizate dpdv grafic la superlativ. Mă uit la adventiști și văd că au post TV, au și posturi de radio, au și situri Internet extrem de bine puse la punct, au și publicații realizate în condiții excepționale… și mă apucă disperarea. De ce la ei se poate și la noi nu?

Cultele evanghelice au fost reglementate prin legea cultelor de la 1948 să aibe doar un rol decorativ. Ne-am fi dorit ca după revoluție să capete un rol reprezentativ dar tot decorativ a rămas. Ca să ne reprezinte, cultele acestea ar trebui să înțeleagă că liderii nu sunt aleși ca să aibe cine să meargă pe la dineuri, congrese și conferințe, mai ales în Vest dacă se poate. Ca să ne reprezinte, oamenii aceștia trebuie să își ia în serios mandatul și să promoveze identitatea evanghelică. Trebuie să canalizeze marea majoritate a resurselor înspre mass media, să producă publicații de calitate, să mențină situri internet cu informații la zi, provocatoare pentru tânăra generație, să aibe ofițer de presă, să organizeze conferințe de presă, să transmită comunicate de presă, să fie transparenți… Uniunea Baptistă de exemplu nu este chemată să facă misiune, să facă educație, să facă pastorală sau mai știu eu ce. Avem departamente al căror singur scop este să proptească un scaun, adică o funcție. Decorativă, evident. Misiunea, educația, pastorația, etc sunt efectuate de biserici și uniunea nu le poate ajuta cu nimic. Ceea ce nu pot face însă bisericile este tocmai capitolul de reprezentare, unde reprezentarea în mass-media trebuie să fie pe primul loc. Aici este locul unde așteptăm implicarea Uniunii și o tot așteptăm de 20 de ani încoace. S-au schimbat conducerile, conducătorii, bisericuțele, dar în practică lucrurile au încremenit așa cum le-au visat comuniștii la 1948. Până când? Sper că nu până când va fi deja prea târziu.

 

Gary Chapman la Bookfest: The GOOD, the bad and the ugly (I)

A trecut mai bine de o săptămână de la încheierea Salonului Internațional de Carte Bookfest, manifestare culturală care, pentru evanghelicii români, ar fi trebuit să aibe o semnificație specială, prin prezența extrem de vizibilă a pastorului baptist american Gary Chapman, cunoscutul autor de cărți pe tematica relației de cuplu, în particular, și a familiei, în general.

Pentru mine a fost o cinste să am șansa de a intermedia, cu concursul Editurii Curtea Veche, prezența lui Gary Chapman la Bookfest, pentru o conferință de presă, ceva interviuri, lansarea volumului „Cele cinci limbaje ale iubirii. Ediția pentru bărbați” și o sesiune de autografe. Și mai mare cinste a fost de a-i fi alături în toate aceste momente și a petrece alături de el ultima lui seară petrecută în România, asta după 5 zile remarcabile.

Implicarea lui Gary la Bookfest a venit la sugestia celor de la Editura Curtea Veche, niște oameni extraordinari cu care am colaborat în mod excepțional. Ei au fost cei care au pregătit terenul, au făcut toate aranjamentele și au mediatizat cum se cuvine acest demers. Cu o seară înainte de eveniment am dat un search pe Google după criteriul <Gary Chapman Bookfest> și am rămas extrem de surprins să găsesc peste zece mii de referințe.

Agenții de presă, situri de știri, publicații, situri diverse preluaseră comunicatul editurii sau prezentau articole în concepție proprie legate de evenimentul preconizat. Spicuiesc aici doar câteva care mi s-au părut mai interesante.

Șapte Seri anunța într-o știre consistentă:

Curtea Veche Publishing va invita la lansarea volumului „Cele cinci limbaje ale iubirii. Editia pentru barbati” in prezenta autorului Gary Chapman. Evenimentul va avea loc vineri, 27 mai 2011, incepand cu ora 18.00 la standul editurii Curtea Veche din cadrul Targului de carte Bookfest (Pavilionul 14). Lansarea va fi precedata de o conferinta de presa ce va incepe la ora 16.00 la cafeneaua literara Lavazza (Pavilion C5, Romexpo).

Bestseller international, volumul “Cele cinci limbaje ale iubirii. Editia pentru barbati. Cum sa-i arati partenerei ca esti implicat trup si suflet in relatie” a fost tradus in aproape 40 de limbi si vandut in peste 2 milioane si jumatate de exemplare, dupa ce a ocupat numarul 1 in topul New York Times.(…)

BOOKiseala, prin intermediul lui Marius Ghilezean titra: Gary Chapman, misionarul iubirii – la București. Printre altele se menționează:

(…) Într-o astfel de comedie a absurdului, sosește la București un moralist autentic. Pastorul Gary Chapman este un practicant al binelui și un pasionat al împărtășirii iubirii celorlalți. Pentru că este autentic, a și vândut peste șase milioane de exemplare din cartea sa Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ți exprimi față de partener implicarea trup și suflet.

El nu scrie despre ură, precum alții, care practică ceea ce hulesc în scris. Nu face declarații de iubire de conjunctură. Nu se apropie de oameni numai pentru a da bine la public. Acum Gary Chapman vine și la București. La Bookfest. Să ne bucurăm.

TimeOut București, referindu-se la evenimentele Editurii Curtea Veche spunea:

Cea mai importantă lansare a editurii la Bookfest este cea a bestsellerului internațional “Cele cinci limbaja ale iubirii. Ediția pentru bărbați” în prezența autorului Gary Chapman. Bestseller internațional, volumul “Cele cinci limbaje ale iubirii. Ediția pentru bărbați. Cum să-i arăți partenerei că ești implicat trup și suflet în relație” a fost tradus în aproape 40 de limbi și vândut în peste 2 milioane și jumătate de exemplare, după ce a ocupat numărul 1 în topul New York Times.

Publicația Renne, prin intermediul Oanei Mihalache anunța în mod similar:

Targul de carte Bookfest va gazdui pe 27 mai, incepand cu ora 18.00, lansarea volumului “Cele cinci limbaje ale iubirii. Editia pentru barbati”. La standul editurii Curtea Veche va fi prezent si autorul cartii, Gary Chapman. (…)

Gary Chapman este renumit pentru conferintele pe probleme familiale tinute nu numai in Statele Unite, dar si in Anglia, Arabia Saudita sau Hong Kong. Consilierul matrimonial a scris peste 30 de carti dedicate acestui domeniu si a dat cele mai vandute titluri editurii Curtea Veche.

Agenția de Carte titra: Noi volume de Brîndușa Armanca, Peter Nadas și Gary Chapman, la Bookfest 2011.

Dr. Gary Chapman demonstrează că oamenii își exprimă iubirea în moduri diferite. El susține că există cinci limbaje ale iubirii: timpul petrecut alături de femeia iubită, declarațiile, darurile, serviciile, contactul fizic. Vrei să ai o relație de cuplu mai împlinită? Învață limbajul de iubire al soției tale și ajut-o și pe ea să vorbească limbajul tău!

TABU, prin Sânziana Pop, titrează în mod surprinzător (pentru mine): Cele cinci limbaje ale iubirii. Ediția pentru bărbați.

Bestseller internațional, volumul “Cele cinci limbaje ale iubirii. Ediția pentru bărbați” a fost tradus în aproape 40 de limbi și vândut în peste 2 milioane și jumătate de exemplare, după ce a ocupat numărul 1 în topul New York Times.

Autorul, dr. Gary Chapman, spune că există 5 limbaje ale iubirii bărbaților: timpul petrecut alături de femeia iubită, declarațiile, darurile, serviciile oferite și contactul fizic. Gary Chapman este și consilier matrimonial, cu o experiență de peste 30 de ani în domeniu și cu același număr de cărți scrise. Îl puteți întâlni vineri, 27 mai, de la ora 18.00, la standul editurii Curtea Veche din cadrul Târgului de Carte Bookfest (Pavilionul 14).

Așadar, citind toate aceste prezentări favorabile am plecat la Bookfest cu bateriile încărcate. În seara de dinainte, pe 26 mai fusesem în recunoaștere și standul Editurii Curtea Veche era pregătit cum se cade pentru evenimentul de a doua zi. Materiale publicitare erau plasate extrem de vizibil și cărțile lui Gary erau la loc de cinste.

A doua zi, când am ajuns la Romexpo am fost întâmpinați cordial de către domnul și doamna Arsene, proprietarii Editurii Curtea Veche. După câteva minute, împreună cu Gary și cu Dani Popa, care a avut amabilitatea să asigure serviciul de translator, ne-am îndreptat spre locul unde era planificată conferința de presă. Un număr frumos de jurnaliști, fotografi și cameramani deja așteptau aici.

Reprezentanții TVR Cultural, principalul partener media al Bookfest s-au înfipt și au smuls un mini-interviu lui Gary, deși nu era planificat așa ceva înainte de conferință. Rolul de gazdă a fost asumat de Miruna Meiroșu de la Curtea Veche. După introducerea lui Gary, acesta a trecut în revistă, cu mult șarm, cele cinci limbaje ale dragostei și modul în care s-a născut această carte, precum și varianta ei dedicată bărbaților. Nu a omis să precizeze că pentru un creștin este mai ușor să cultive limbajul de dragoste favorit al partenerului de viață. Au urmat întrebările jurnaliștilor, timpul s-a scurs extrem de repede… multe întrebări au rămas nespuse. O jurnalistă a întrebat ce se poate face pentru atragerea tinerei generații spre credința creștină, ocazie cu care Gary a putut să împărtășească scopul principal al vizitei lui în România, acela de a învăța pe 150 de pastori și pe soțiile lor cum să folosească uneltele concepute de el, inclusiv pentru adolescenți și pentru copii. Dragostea este cheia.

A fost extraordinar să vezi cum mărturia acestui om ajungea în mod natural la jurnaliști din audiovizual, de la TVR, Gândul, Evenimentul Zilei, Tabu, Elle și de la alte asemenea publicații.

A urmat apoi lansarea de carte la standul editurii, aici Gary fiind prezentat de însuși dl.Arsene, care, printre altele este și președintele Asociației Editorilor din România. Totul s-a încheiat cu o sesiune de autografe.

Între conferința de presă și lansarea de carte, Gary a stat cu amabilitate la dispoziția jurnaliștilor care au dorit să-l intervieveze. Chit că negociasem să fie doar două interviuri pentru a-l proteja, fiindcă se afla după câteva săptămâni epuizante, Gary a avut amabilitatea să răspundă cu zâmbetul pe buze tuturor jurnaliștilor care l-au solicitat. Chiar și când se apropia ora lansării de carte, când echipa de la Kanal D l-a abordat cu tupeu, nu s-a dat în lături de la a răspunde foarte jovial întrebărilor.

Zilele următoare am putut vedea și feed-back-ul după acest eveniment.

BuyBooks menționa concis:

Am fost astazi la BookFest, unde ne-am bucurat de lansarile programate in aceasta zi.

La editura Curtea Veche ne-am intalnit cu Gary Chapman, un autor foarte carismatic. Acesta si-a lansat nou volum, adresat barbatilor.

Gândul consideră lansarea de carte a lui Gary Chapman drept un highlight al zilei de vineri, zi când au fost lansate peste 60 de titluri în cadrul Bookfest, titrând: Bookfest 2011. Cum îi provoacă un consilier matrimonial american pe preoții (sic) români să ofere sfaturi practice pentru o căsătorie fericită.

(…) “Eu sugerez să îți notezi în ordinea importanței cele cinci limbaje ale dragostei, așa cum le vezi tu. Dacă limbajul primar al soției tale este ultimul pe lista ta, va trebui să te străduiești mai mult. Dacă nu este important pentru tine, va fi mai dificil să înțelegi de ce este atât de important pentru ea”, explică el. Limbajele pot fi învățate, iar cartea oferă chiar și sfaturi practice culese de la soțiile care l-au sfătuit, de altfel, să o scrie pentru a-i ajute pe bărbați să le înțeleagă mai bine.

“Îi provoc pe preoții români să se gândească mai bine cum să împărtășească aceste principii în biserică”

Chapman spune că zilele acestea s-a întâlnit cu aproape 150 de preoți din România pentru a le lansa o provocare. “Din fire, noi sunte egoiști. Ne iubim pe noi înșine. Aici intervine credința, la schimbarea persoanei lăuntrice”, explică autorul american. El și-ar dori ca preoții diverselor confesiuni să le vorbească deschis credincioșilor despre căsnicie și să le ofere sfaturi practice care să-i ajute să fie mai fericiți. “Începem în biserică, iar apoi ar trebui să le ducem (n.r. învățăturile) în întreaga societate. În ultimii 15 ani, se întâmplă tot mai frecvent în America”, a conchis el.

Evenimentul Zilei publică sâmbătă 28 mai, sub semnătura Ionelei Săvescu un interviu provocator cu Gary Chapman, intitulat Bookfest2011: Doctorul de căsnicii a venit la București, a cărui introducere precizează:

Expertul matrimonial american Gary Chapman a fost, ieri, la Bookfest să-i învețe pe români cum să-și iubească nevestele.

Americanul Gary Chapman crede că motivația poate face o căsnicie să dureze. Expert în relații de cuplu, scriitorul și-a lansat, ieri, la Bookfest, ultima lucrare apărută la editura Curtea Veche: “Cele cinci limbaje ale iubirii. Ediția pentru bărbați”. Șase milioane de cărți a vândut în Statele Unite, doborându-și recordul de vânzări în fiecare an. Deși destinată domnilor, mai mult femeile au venit să-l asculte pe Chapman și să-l întrebe cum pot avea o căsnicie fericită. (…)

În fine, Mediafax, făcând un sumar al plusurilor și minusurilor la Bookfest 2011, precizează următoarele:

Potrivit reprezentanților editurii Curtea Veche, cel mai bine vândut autor la Bookfest a fost Gary Chapman, iar volumul acestuia “Cele cinci limbaje ale iubirii”, ediția pentru bărbați, a fost pe primul loc în topul celor mai vândute cărți, urmat de “Cartea regală de bucate” a Principesei Margareta, “Lebăda neagră” de Nassim Nicholas Taleb, “Manual de NLP” de Joseph O’Connor și “Generația P” de Victor Pelevin.

Sumarizând, mesajul iubirii adus de pastorul american cititorilor români nu a trecut neobservat. Fără a beneficia de mediatizare din partea comunității evanghelice, Gary Chapman a demonstrat că te poți impune, poți impacta cetatea, dacă ai un mesaj de valoare. Și chiar dacă nu toți au priceput asta, (vezi Evenimentul Zilei), Gary a opus modelului falimentar al dragostei de tip holywoodian acea dragoste care a fost menită de Dumnezeu pentru soț și soție, o dragoste pe durata întregii vieți, o dragoste pentru care merită să te lupți, după cum spune el.

A fost extrem de reconfortant să observ ușa deschisă larg pentru Gary Chapman și pentru mesajul său, interesul sincer pe care i l-a acordat mass-media și publicul larg și felul extrem de natural în care el a evoluat într-un mediu în care, de regulă, din păcate evanghelicii se simt stingheriți.

Includ mai jos o galerie de imagini care redau puțin din atmosfera de la Bookfest 2011. The GOOD part of it.

Ce ar face Isus dacă I-aș cere permisiunea să fac un fotoreportaj despre activitatea Lui? Sau de ce nu merită Gaither deranjul…

Mă întrebam și eu așa, ipotetic, cum ar fi fost dacă aș fi trăit contemporan cu Isus și, bineînțeles dacă aș fi fost tot nikonist :-) Sigur mi-aș fi dorit să fac un fotoreportaj cu activitatea Lui. Oare cum ar fi răspuns El unei asemenea solicitări? Oare și-ar fi mandatat ofițerul de presă să-mi spună că Asociația Familială “HolyTrinity” deține copyrightul asupra imaginii Mântuitorului și că vor pune portăreii să mă dea pe ușă afară dacă cumva voi încerca să downloadez ilegal pe senzorul camerei vreo poză cu El? Tare mi-e greu să cred că s-ar fi putut întâmpla una ca asta… Mi-aduc aminte chiar acum de episodul acela cu grecii care au venit la unul dintre ucenici, zicând: “Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!” Wow! Ce tare scena! Și ce reacție magnifică la Isus! Am toate motivele să-L iubesc pe Isus dar cireașa de pe tort este legată de reacțiile Lui “cool” și asta a fost una dintre ele….

Mă-ntreb oare de ce ăștia care-L cântă pe Isus în ziua de azi și se îmbogățesc pe spinarea Lui și a ucenicilor Săi s-au îndepărtat așa de tare de reacțiile Mântuitorului? Recent m-a cuprins o lehamite cumplită văzând cum stau lucrurile cu apropiatul concert al Gaitherilor. Cine n-a auzit de Gaither în mediul evanghelic românesc? Cine n-a fredonat măcar odată vreun cântec de-al lor? Ei reprezintă niște clasici în viață aș putea spune, niște simboluri, asta până ajungi să-i compari un pic cu Cel pe care-L cântă pe toate meridianele planetei.

Încântat că vor concerta la Sala Palatului, am vrut să fac un fotoreportaj, să imortalizez imagini de pe scenă, din sală, de la venirea oamenilor, ba chiar visam în naivitatea mea să prind poate vreo repetiție, știți, culisele, treaba aia din spatele scenei, precum și conferința de presă… Mărturisesc că m-am înfierbântat repede… nu că aș fi eu cine știe ce fotograf meseriaș dar aparatul ăsta al meu chiar scoate de multe ori imagini reușite :-)  Și atunci când n-o face, sigur nu e vina fotografului :-)

Mi-amintesc că anul trecut am vrut să fac un fotoreportaj de amorul artei la un eveniment cultural (secular) de amploare care s-a desfășurat în Capitală.  Am căutat pe situl dedicat acelui eveniment să văd cine răspunde de PR și i-am trimis acelei persoane un email, spunându-i de intenția mea, solicitând un Photo Pass, ca să nu mă trezesc luat de guler de bodyguarzi și aruncat afară. I-am explicat că demersul meu nu e o modalitate de a evita plata taxei de participare (consistentă de altfel), că vreau să plătesc taxa, doar să am dreptul să fac nestingherit poze în toate locațiile unde urma să se desfășoare evenimentul respectiv. Am primit în mai puțin de jumătate de oră răspunsul favorabil, mi s-a spus că nu trebuie să plătesc, că sunt invitatul lor și m-au invitat, dacă vreau, să selectez cele mai bune imagini pentru o expoziție ulterioară, alături de fotografii oficiali ai evenimentului. Wow! Ce tare! Păcat că s-a întâmplat ca evenimentul să se desfășoare în cea mai caniculară perioadă a verii trecute și, din cauza asta până la urmă am renunțat la ideea de a mai participa. Deși am anunțat acest lucru din timp, am primit totuși un email de la organizatori cu două zile înainte de debut cu precizarea că dacă mă răzgândesc invitația lor rămâne valabilă. Foarte frumos!

Tot așa, în luna decembrie 2010, aproape că m-am autoinvitat la Micul Dejun cu Rugăciune de la Palatul Parlamentului. Niște oameni deosebiți mi-au facilitat participarea, pus pe listă după închiderea listei :-) … și am putut să mă mișc în voie printre invitații de marcă, de la fostul președinte dl.Emil Constantinescu, la președintele Camerei Deputaților d-na Roberta Alma Anastase, o multitudine de parlamentari români și străini, șefi de culte, diplomați, nunțiul apostolic la București, etc. Nu s-a stresat nimeni când m-am apropiat de președintele Emil Constantinescu în timp ce își ținea discursul, la mai puțin de doi metri, să iau câteva prim planuri cu un obiectiv wide de 24mm. Nici când am făcut același lucru cu arhiepiscopul Nifon Mihăiță, cu doamna Roberta Anastase sau cu alți invitați de marcă.  Într-o pauză l-am întrebat pe dl.Emil Constantinescu dacă face o poză cu “fotograful” și mi-a răspuns cu un zâmbet larg: “Cum să nu!” și am dat camera unui prieten să mă fotografieze lângă distinsul om politic. Tot așa, în timp ce ne mutam pentru lucrări într-o altă sală, m-am nimerit în lift cu doamna Roberta Anastase și vreo 2-3 alte persoane. Șugubăț am întrebat dacă e permis a se face fotografii în lift și dânsa a zâmbit afirmativ, chiar a roșit un pic, cum stă bine unei femei frumoase, și am imortalizat pe loc momentul acela inedit. Nici vorbă de portărei care să te țină la distanță, nici vorbă de “cenzură” asupra imaginilor capturate, nici vorbă de atitudine rigidă determinată de importantele funcții din stat.  A fost o experiență extrem de plăcută pe care nu cred că o voi uita vreodată. Câteva imagini de la acest eveniment puteți vedea aici și aici.

Puteți să vă imaginați ce anticipări aveam legat de concertul Gaitherilor. Am o imaginație care țâșnește ca o rachetă… imediat fac scenarii… Din păcate m-am dezumflat repede și bine… Long story short… Am contactat pe doi responsabili din partea română cu organizarea acestui eveniment și mi-am expus doleanțele. Am zis că nu vreau să mă sustrag de la plata biletului, vreau doar un Photo Pass să pot face fotografii nestingherit. Am precizat că nu folosesc flash și că nu voi deranja nici pe cei din sală, nici interpreții. Cei doi au fost extrem de amabili și bine intenționați. Amândoi au crezut că se poate rezolva fără probleme. Asta până au întrebat pe reprezentanții cântăreților asupra acestui aspect. Deznodământul a fost dezamăgitor. Nici vorbă să se organizeze vreo conferință de presă… nu merită românii așa ceva. Nici vorbă să se poată face poze în culise, nici vorbă să se poată face poze în sală în timpul concertului, nici vorbă să poți avea acces înainte de intrarea publicului în sală pentru a fi acolo de la început și a lua gradual pulsul evenimentului. Ba încă mi s-a spus că vor fi vreo zece persoane de la Sala Palatului care vor avea menirea de a supraveghea ca nu cumva careva să-și ia libertatea de a ieși din rând pentru a face vreo fotografie.

În contextul acesta eu cred că nu merită să participi la acest concert. Spiritul impus de vedetele acestui show nu mai are nimic de-a face cu spiritul creștin, indiferent ce ar cânta și ar pretinde aceștia. Dacă aș vrea să ascult muzica lor, aș putea să o caut pe YouTube, dar nici de asta nu mai am chef. N-am vrut să particip la concert pentru a asculta ce cântă ei… ci pentru a sesiza cum trăiesc ceea ce cântă și ce impact are acest mesaj asupra spectatorilor. Mă tem însă că avem parte de un grup format din negustori blazați care fac bișniță cu sentimentele noastre creștinești. Indiferent cât de grozav ar cânta, mie-mi pare deja a aramă sunătoare și a chimval zângănitor. Am zis și eu, ca grecii de odinioară: “Domnule, aș vrea să-L văd pe Isus!” dar am ajuns prea târziu, se pare că Isus a plecat din acest SRL. Nu știu de ce am convingerea că dacă Gaitherii nu s-ar folosi de imaginea lui Isus pentru muzica lor, un concert de-al lor ar trece neobservat în România. Și atunci te întrebi de ce biletele trebuie să coste de la 10% până la 25% din salariul minim pe economie. Preț în care, după cum am spus deja, nu Îl poți vedea și pe Isus…. :-(

P.S. Nu pot să nu fac o paralelă cu atitudinea pe care a arătat-o Philip Yancey la Cluj Napoca, cu ocazia conferinței “Creșterea în Har”. Numai cine n-a vrut n-a stat de vorbă, nu i-a adresat întrebări, nu s-a pozat și nu a obținut un autograf de la cunoscutul autor creștin. A fost o demonstrație reală de dăruire de sine pe care acum, post-eveniment, învăț să o prețuiesc mai mult.

DISCLAIMER: Acesta este un punct de vedere strict al autorului acestor rânduri. Aveți tot dreptul să aveți cu totul alte opinii și eu vi le respect. Îmi rezerv însă dreptul de a crede că în Împărăție guvernează alte valori și principii, iar dacă acest eveniment nu rezonează cu aceste valori și principii după mine el nu mai are nicio treabă cu Împărăția. Evident, în afară de specularea sentimentelor creștine ale participanților naivi, așa cum am fost și eu până deunăzi.