Uite că au trecut deja două săptămâni de la conferinţa cu Philip Yancey de la Cluj. Mi-aş fi dorit mult, în tot acest timp, să pot posta impresii, fiindcă de acestea am din belşug. Din păcate programul foarte încărcat al acestei perioade m-a împiedicat.

Ştiu că este o chestiune discutabilă dar cred că a fost evenimentul anului pentru evanghelicii români, deşi cei care ar fi avut cel mai mult nevoie de el au strălucit prin absenţă. Mă refer la cârcotaşii care sunt mai catolici decât Papa precum şi la gulerele scrobite (s-a descoperit că scrobeala în exces poate duce la anchiloze ) ce şi-au găsit mediu prielnic în bisericile noastre, mai ales prin locurile mai băgate în seamă.

De ce cred eu că acesta a fost cel mai semnificativ eveniment de anul acesta, când mai sunt şi altele care râvnesc la acest titlu, şi asta pe bună dreptate? Tocmai datorită temei abordate, una extrem de necesară, deopotrivă atât pentru vameşii cât şi pentru fariseii care se închină în “templele” noastre. De asemenea acest eveniment a fost cu totul special prin anvergura celor invitaţi să contribuie la realizarea lui: Andrei Marga şi Vasile Boari, în calitate de vorbitori, Voicu Bojan şi Liviu Mocan pentru trei momente artistice cu profundă încărcătură spirituală, adiacente conferinţei, precum şi formaţia Continental, grupul Aer Curat şi o orchestră de cameră formată din nişte tineri extraordinari, care au oferit seară de seară câte un recital.

Philip Yancey a fost cu adevărat la înălţime. Mesajele lui, profund înrădăcinate în Scriptură şi ilustrate cu realităţi dure ale caricaturilor de creştinism au sensibilizat audienţa. N-au fost nici predici, nici speech-uri elitist elaborate ci, mai degrabă, au fost nişte incursiuni jurnalistice extrem de bine documentate, atât în Scriptură cât şi în lumea în care trăim. Şi, ca un jurnalist de clasă ce este, Yancey ne-a lăsat pe noi să tragem concluziile.

Dincolo de vorbitorul Yancey a impresionat omul Yancey. Un individ cu o constituţie extrem de firavă, nu îţi poţi imagina aici pe atletul care, de curând, a terminat escaladarea celor mai înalţi 54 de munţi din Colorado, dar un om extrem de cald şi răbdător cu cei care l-au asaltat cu întrebări sau pentru autografe. L-am văzut şi pe Ravi Zacharias dând autografe, dar părea că face lucrul acesta ca pe o datorie… lui Yancey chiar îi plăcea să dea autografe şi să schimbe câteva vorbe cu fiecare solicitant. I-am făcut mai multe fotografii la sesiunea dedicată autografelor şi în multe dintre ele Philip pur şi simplu radiază, interacţionând cu solicitanţii, fără să-şi facă probleme din cauza timpului care se scurgea în defavoarea lui.

După ce l-am urmărit fidel, în fiecare dintre cele patru zile ale conferinţei, cu obiectivul aparatului de fotografiat, al cărui ţăcănit de obturator sigur că a fost deranjant, la final i-am solicitat un interviu pentru situl BIG Impact (încă nu a ajuns pe site, dar vine… ) şi mi l-a acordat fără ezitare, fotografia de mai sus constituind punctul final al acestui interviu. Mai multe fotografii care încearcă să redea atmosfera din timpul acestui eveniment voi posta zilele viitoare pe situl BIG Impact.

Nu vreau să închei mica mea relatare fără a vă povesti ceva din bucătăria acestui eveniment. Am vreo 15 ani de experienţă în domeniul organizării de conferinţe şi evenimente de acest gen, fiind hârşit prin diferite responsabilităţi şi situaţii aparte. Niciuna dintre conferinţele la care am pus umărul până acum nu a avut parte de o întâmpinare atât de furibundă din partea fundamentaliştilor autohtoni. De la mesaje în care am fost supuşi unui bombardament cu mizerii greu de descris, incluzând tot felul de acuzaţii furibunde, până la infectarea cu malware a sitului BIG Impact cu cca 36 de ore înainte de debutul conferinţei, făcându-l inactiv pentru vreo 3 zile în care foarte mulţi încercau să-l acceseze, fie pentru ultime indicaţii legate de evenimnt, fie pentru informaţii de ultimă oră, totul a arătat clar că există un război spiritual şi că “prietenii noştri” ne au în vizor. Bănuim că au fost şi acestea atacuri “în Numele Domnului!” şi mă rog ca atacatorii să aibe şansa să facă într-o zi o baie de har, aşa cum am făcut şi noi, cei prezenţi la întâlnirea cu Philip Yancey. Fiindcă nimănui nu-i strică un drum al Damascului. Pe bune.