Îmi face plăcere să semnalez un articol deosebit, cum rar întâlnești în media românească, scris de Dragoș Paul Aligica pentru HotNews. Sub titlul: Persecuția creștinilor: realități și întrebări, reputatul publicist face o analiză obiectivă a discriminării fățișe la care sunt supuși creștinii în mass media occidentală, discriminare efectuată în numele corectitudinii politice, lucru care explică insensibilitatea crasă a mediei occidentale față de persecuțiile atroce la care sunt supuși creștinii în țări precum Malayesia, China, India, Nigeria, Sudan, șamd.
Imaginile sfinte ale creștinilor pot fi batjocorite – aceasta se numește “artă” și “libertate de expresie”. Ale musulmanilor, nu – aceasta se numește “respect multicultural” și “acceptarea diversității”. Discriminarea este rea. Exceptând atunci când cei discriminați sunt albi creștini. Atunci se numește “acțiune afirmativă” și este lăudabilă. Dacă lucrurile sună caricatural, este pentru că probabil așa și sunt, înainte de a depăși pragul în care devin tragice.
Este un articol de referință care merită citit și rumegat cum se cuvine, fiindcă enunță problematica persecuției și discriminării de o manieră în care, dacă ar veni de la un militant creștin ar fi considerată o exagerare propagandistică.
Vad ca avem preocupari comune ! Nu ma surprinde situatia tragica a crestinilor din diverse zone, ci slaba solidaritate a bisericii lui Cristos. Cum spunea un misionar evanghelic, centrul de greutate al crestinismului nu mai este Europa, iar pastrarea credintei in fata persecutiilor confirma aceasta. Europa a ramas cu filozofia si comentariile inteligente, credinta a migrat in alte zone.
Traim anesteziati si caldicel. Societatea asa zis crestina habar nu are cine este Isus Cristos. Un mare intelept?, un mare invatator?, un personaj de basm?… Cuuum? Dumnezeu in persoana? No way, Isus nu a zis asta niciodata despre el. ( imi imaginez un dialog)
Si ii arati omului unde scrie: “Eu sunt Calea Adevarul si viata”, “Cuvantul s-a facut trup”, “De atata timp sunt cu voi si inca nu M-ai cunoscut”, “Eu sunt Alfa si Omega”.
E minunat, Dumnezeu te asteapta in bratele Lui, dar intelectul asta al nostru refuza pur si simplu, ignora, isi gaseste alta treaba (Unii petrec cred de 50 de ori mai mult la TV decat citind Biblia sau intrebandu-se ce va fi cu ei). “Nu am timp, sunt ocupat, poate alta data….” Si se termina firul vietii.
Chiar nu ai timp 5 minute pentru cel care a creat timpul? Si cine este cel castigat din relatia asta(poate omul are impresia ca ii face o mare favoare Lui Dumnezeu) ???
- aveam de mult in cap asta, chiar mi-a facut bine sa le astern pe “hartie” : )))) –
Imi aduc aminte cartea lui Haralan Popov “Torturat pentru credinta” , omul devenise o Evanghelie ambulanta, stia pe de rost foarte multe parti din Noul Testament, ca sa aiba cuvantul cu el in inchisoare. Si ce rod frumos a avut pe perioada intemnitarii.
Ce ne opreste pe noi acum sa ardem pentru Domnul si cand ne merge bine cat de cat dpdv material, al sanatatii, al libertatii…?
Nu stiu nimic despre cartea de care pomenesti. Este disponibila in vreo librarie online? As aprecia orice informatie!
Da-i o cautare pe goagal dupa “torturat pentru credinta haralan popov”