Ce-mi doresc încă de la Moș Crăciun

E încă a doua zi de Crăciun. Un guturai zdravăn m-a blocat în casă zilele astea și, în “minea mea” simt că e ceva care mă nemulțumește. Navighez pe internet și dau de o știre pe HotNews cu sursa Mediafax care m-a lăsat ca la dentist:

Un iranian refugiat în România, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Român pentru Imigrări, însă cererea i-a fost respinsă, migrantul adresându-se mai multor instituţii ale statului român, printre care Guvernului, Parlamentului, Ministerului Afacerilor de Externe, Avocatului Poporului.

Cu ce tupeu mai vorbim noi astăzi de indolența locuitorilor din Betleem care nu și-au deschis casele pentru Fecioara însărcinată, când păgânii ăștia care ne guvernează refuză dreptul de azil unui om a cărui singură vină este că a trecut la creștinism și și-a deschis casa Mântuitorului?

Și fiindcă încă n-a trecut Crăciunul, îmi doresc de la Moșul o soluție decentă pentru acest frate al meu, îmi doresc să-i văd pe semenii mei sensibilizați de soarta lui și îmi mai doresc să-i văd șomeri pe cei de la Oficiul Român pentru Imigrări, cât și pe ministrul afacerilor interne.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

LATER EDIT: 6 februarie 2012:

Cred că trebuie să fiu mai atent la ce anume îmi doresc de la Moșul! E periculor! Iată că n-a trecut nicio lună și jumătate și ministrul de interne este șomer! Și nu numai el, ci tot guvernul! Slavă ție Doamne!