O floare pentru Ionatan

Constat că s-a lăsat o tăcere ca de mormânt asupra poetului Ionatan Piroșcă. Dacă anul trecut, pe vremea aceasta, vestea decesului a acaparat blogosfera evanghelică, azi, exact la un an de la înmormântarea celui care este considerat cel mai mare poet al evanghelicilor români, nu am dat de nicio mențiune pe vreun blog sau pe vreun site. Absolut nimic. Probabil numele lui nu mai “vinde” bine, nu mai generează trafic, nu mai produce salturi în top. Până și Sorina împarte cu generozitate flori virtuale Florinelor și Florinilor, dar niciuna pentru Ionatan.

Ca lucrurile să fie și mai triste, constat că situl personal lansat cu mai puțin de un an înainte de moarte la www.ionatanpirosca.net este pustiu si gol. Probabil costa prea mult găzduirea lui. Pe Jurnalul scrierii iubirii, totul este clar, Ionatan a plecat la Al Tău bal… se pare că e așa de bine acolo că nu mai e cazul să adauge alte file. Noroc că WordPress nu șterge conturile și îi mai vedem încă urmele umblării printre noi.

Pentru cei interesați îi anunț că săptămâna care vine (da, după Înviere!)  se preconizează că livezile de meri vor fi în floare. Flori de Ionatan.

Ce-mi place de maghiari!…

Wow! Parlamentul ungar a adoptat luni noua constituție ultraconservatoare, în care există referiri la Dumnezeu, creștinism și familia tradițională, cu 262 voturi pentru, 44 împotrivă și o abținere, relatează AFP.

Când s-a plămădit prima Constituție a României de după Revoluție, Ioan Alexandru, pe vremea aceea senator PNȚ-cd, a insistat să se facă o mențiune la Dumnezeu în preambulul actului fundamental. Bineînțeles că cererea lui a fost respinsă în derâdere de marea majoritate proletcultistă care constituia parlamentul României. Iată că ungurii, o nație care nu se mândrește cu atâtea milenii de creștinism, cu o origine modestă, provenind din stepele asiatice, și cu un procent mult mai mic de creștini declarați la referendum decât al românilor, au avut bărbăția să proclame o constituție cu adevărat revoluționară, având în vedere vremurile pe care le trăim. Bravo maghiarilor! Sunteți fruncea!

Mai multe detalii pe Hotnews.

Un cal troian pe fonduri europene

Mai multe persoane printre care și parlamentarul Marius Dugulescu au luat atitudine contra infestării spațiului public din marile orașe ale României cu panouri publicitare plătite din bani europeni, care promovează homosexualitatea, folosindu-se de imaginea unui copil nevinovat.

Mai noi și Evenimentul Zilei s-a sesizat de această situație. Cred că cine a spus că avem soarta pe care o merităm bine a spus!

Enhanced by Zemanta

Top Deals: Divort! Grabiti-va!

Oferta zilei: DIVORȚ! Doar 420 RON in loc de 1400 RON pentru un divorț la CABINETUL DE AVOCATURA GABRIELA FLORESCU. Spune ‘la revedere‘ persoanei pe care n-o mai iubești, cu 70% reducere!

P.S. Oferta este valabilă pe www.topdeals.ro doar astăzi, 8 aprilie 2011. Doar 11 ore 45 minute (la ora scrierii acestor rânduri) mai puteți opta pentru ea. Până acum 4 (patru) nefericiți au optat deja să beneficieze de acest deal. A început marea debarasare. Nu ratați!

Viata merge inainte: Nikon D5100

Deși cutremurul din Japonia a afectat puternic unitățile de producție ale Nikon, în mod special fabrica unde se produc cele mai avansate componente, aceea de la Sendai, producătorul japonez nu își dezamăgește fanii și tocmai a anunțat o nouă cameră foto pentru entuziaști, anume D5100. Deși încă nu sunt cunoscute toate detalile tehnice, D5100 pare o mică bijuterie tehnică, aducând în premieră mai multe facilități și îmbunătățiri, cum ar fi efectul vedere de noapte (Night Vision), care ridică valoarea ISO până la 102400, captând imagini și filme monocrom clare chiar și în lumină foarte slabă.

Ce ar face Isus dacă I-aș cere permisiunea să fac un fotoreportaj despre activitatea Lui? Sau de ce nu merită Gaither deranjul…

Mă întrebam și eu așa, ipotetic, cum ar fi fost dacă aș fi trăit contemporan cu Isus și, bineînțeles dacă aș fi fost tot nikonist :-) Sigur mi-aș fi dorit să fac un fotoreportaj cu activitatea Lui. Oare cum ar fi răspuns El unei asemenea solicitări? Oare și-ar fi mandatat ofițerul de presă să-mi spună că Asociația Familială “HolyTrinity” deține copyrightul asupra imaginii Mântuitorului și că vor pune portăreii să mă dea pe ușă afară dacă cumva voi încerca să downloadez ilegal pe senzorul camerei vreo poză cu El? Tare mi-e greu să cred că s-ar fi putut întâmpla una ca asta… Mi-aduc aminte chiar acum de episodul acela cu grecii care au venit la unul dintre ucenici, zicând: “Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!” Wow! Ce tare scena! Și ce reacție magnifică la Isus! Am toate motivele să-L iubesc pe Isus dar cireașa de pe tort este legată de reacțiile Lui “cool” și asta a fost una dintre ele….

Mă-ntreb oare de ce ăștia care-L cântă pe Isus în ziua de azi și se îmbogățesc pe spinarea Lui și a ucenicilor Săi s-au îndepărtat așa de tare de reacțiile Mântuitorului? Recent m-a cuprins o lehamite cumplită văzând cum stau lucrurile cu apropiatul concert al Gaitherilor. Cine n-a auzit de Gaither în mediul evanghelic românesc? Cine n-a fredonat măcar odată vreun cântec de-al lor? Ei reprezintă niște clasici în viață aș putea spune, niște simboluri, asta până ajungi să-i compari un pic cu Cel pe care-L cântă pe toate meridianele planetei.

Încântat că vor concerta la Sala Palatului, am vrut să fac un fotoreportaj, să imortalizez imagini de pe scenă, din sală, de la venirea oamenilor, ba chiar visam în naivitatea mea să prind poate vreo repetiție, știți, culisele, treaba aia din spatele scenei, precum și conferința de presă… Mărturisesc că m-am înfierbântat repede… nu că aș fi eu cine știe ce fotograf meseriaș dar aparatul ăsta al meu chiar scoate de multe ori imagini reușite :-)  Și atunci când n-o face, sigur nu e vina fotografului :-)

Mi-amintesc că anul trecut am vrut să fac un fotoreportaj de amorul artei la un eveniment cultural (secular) de amploare care s-a desfășurat în Capitală.  Am căutat pe situl dedicat acelui eveniment să văd cine răspunde de PR și i-am trimis acelei persoane un email, spunându-i de intenția mea, solicitând un Photo Pass, ca să nu mă trezesc luat de guler de bodyguarzi și aruncat afară. I-am explicat că demersul meu nu e o modalitate de a evita plata taxei de participare (consistentă de altfel), că vreau să plătesc taxa, doar să am dreptul să fac nestingherit poze în toate locațiile unde urma să se desfășoare evenimentul respectiv. Am primit în mai puțin de jumătate de oră răspunsul favorabil, mi s-a spus că nu trebuie să plătesc, că sunt invitatul lor și m-au invitat, dacă vreau, să selectez cele mai bune imagini pentru o expoziție ulterioară, alături de fotografii oficiali ai evenimentului. Wow! Ce tare! Păcat că s-a întâmplat ca evenimentul să se desfășoare în cea mai caniculară perioadă a verii trecute și, din cauza asta până la urmă am renunțat la ideea de a mai participa. Deși am anunțat acest lucru din timp, am primit totuși un email de la organizatori cu două zile înainte de debut cu precizarea că dacă mă răzgândesc invitația lor rămâne valabilă. Foarte frumos!

Tot așa, în luna decembrie 2010, aproape că m-am autoinvitat la Micul Dejun cu Rugăciune de la Palatul Parlamentului. Niște oameni deosebiți mi-au facilitat participarea, pus pe listă după închiderea listei :-) … și am putut să mă mișc în voie printre invitații de marcă, de la fostul președinte dl.Emil Constantinescu, la președintele Camerei Deputaților d-na Roberta Alma Anastase, o multitudine de parlamentari români și străini, șefi de culte, diplomați, nunțiul apostolic la București, etc. Nu s-a stresat nimeni când m-am apropiat de președintele Emil Constantinescu în timp ce își ținea discursul, la mai puțin de doi metri, să iau câteva prim planuri cu un obiectiv wide de 24mm. Nici când am făcut același lucru cu arhiepiscopul Nifon Mihăiță, cu doamna Roberta Anastase sau cu alți invitați de marcă.  Într-o pauză l-am întrebat pe dl.Emil Constantinescu dacă face o poză cu “fotograful” și mi-a răspuns cu un zâmbet larg: “Cum să nu!” și am dat camera unui prieten să mă fotografieze lângă distinsul om politic. Tot așa, în timp ce ne mutam pentru lucrări într-o altă sală, m-am nimerit în lift cu doamna Roberta Anastase și vreo 2-3 alte persoane. Șugubăț am întrebat dacă e permis a se face fotografii în lift și dânsa a zâmbit afirmativ, chiar a roșit un pic, cum stă bine unei femei frumoase, și am imortalizat pe loc momentul acela inedit. Nici vorbă de portărei care să te țină la distanță, nici vorbă de “cenzură” asupra imaginilor capturate, nici vorbă de atitudine rigidă determinată de importantele funcții din stat.  A fost o experiență extrem de plăcută pe care nu cred că o voi uita vreodată. Câteva imagini de la acest eveniment puteți vedea aici și aici.

Puteți să vă imaginați ce anticipări aveam legat de concertul Gaitherilor. Am o imaginație care țâșnește ca o rachetă… imediat fac scenarii… Din păcate m-am dezumflat repede și bine… Long story short… Am contactat pe doi responsabili din partea română cu organizarea acestui eveniment și mi-am expus doleanțele. Am zis că nu vreau să mă sustrag de la plata biletului, vreau doar un Photo Pass să pot face fotografii nestingherit. Am precizat că nu folosesc flash și că nu voi deranja nici pe cei din sală, nici interpreții. Cei doi au fost extrem de amabili și bine intenționați. Amândoi au crezut că se poate rezolva fără probleme. Asta până au întrebat pe reprezentanții cântăreților asupra acestui aspect. Deznodământul a fost dezamăgitor. Nici vorbă să se organizeze vreo conferință de presă… nu merită românii așa ceva. Nici vorbă să se poată face poze în culise, nici vorbă să se poată face poze în sală în timpul concertului, nici vorbă să poți avea acces înainte de intrarea publicului în sală pentru a fi acolo de la început și a lua gradual pulsul evenimentului. Ba încă mi s-a spus că vor fi vreo zece persoane de la Sala Palatului care vor avea menirea de a supraveghea ca nu cumva careva să-și ia libertatea de a ieși din rând pentru a face vreo fotografie.

În contextul acesta eu cred că nu merită să participi la acest concert. Spiritul impus de vedetele acestui show nu mai are nimic de-a face cu spiritul creștin, indiferent ce ar cânta și ar pretinde aceștia. Dacă aș vrea să ascult muzica lor, aș putea să o caut pe YouTube, dar nici de asta nu mai am chef. N-am vrut să particip la concert pentru a asculta ce cântă ei… ci pentru a sesiza cum trăiesc ceea ce cântă și ce impact are acest mesaj asupra spectatorilor. Mă tem însă că avem parte de un grup format din negustori blazați care fac bișniță cu sentimentele noastre creștinești. Indiferent cât de grozav ar cânta, mie-mi pare deja a aramă sunătoare și a chimval zângănitor. Am zis și eu, ca grecii de odinioară: “Domnule, aș vrea să-L văd pe Isus!” dar am ajuns prea târziu, se pare că Isus a plecat din acest SRL. Nu știu de ce am convingerea că dacă Gaitherii nu s-ar folosi de imaginea lui Isus pentru muzica lor, un concert de-al lor ar trece neobservat în România. Și atunci te întrebi de ce biletele trebuie să coste de la 10% până la 25% din salariul minim pe economie. Preț în care, după cum am spus deja, nu Îl poți vedea și pe Isus…. :-(

P.S. Nu pot să nu fac o paralelă cu atitudinea pe care a arătat-o Philip Yancey la Cluj Napoca, cu ocazia conferinței “Creșterea în Har”. Numai cine n-a vrut n-a stat de vorbă, nu i-a adresat întrebări, nu s-a pozat și nu a obținut un autograf de la cunoscutul autor creștin. A fost o demonstrație reală de dăruire de sine pe care acum, post-eveniment, învăț să o prețuiesc mai mult.

DISCLAIMER: Acesta este un punct de vedere strict al autorului acestor rânduri. Aveți tot dreptul să aveți cu totul alte opinii și eu vi le respect. Îmi rezerv însă dreptul de a crede că în Împărăție guvernează alte valori și principii, iar dacă acest eveniment nu rezonează cu aceste valori și principii după mine el nu mai are nicio treabă cu Împărăția. Evident, în afară de specularea sentimentelor creștine ale participanților naivi, așa cum am fost și eu până deunăzi.

Impresii si imagini de la dezbaterea despre “Mostenirea comunismului” cu Mihail Neamtu si Catalin Avramescu

Iată că s-a întâmplat ceva notabil și la Brăila, mă refer aici la recenta dezbatere organizată de cotidianul “Obiectiv”, luni 21 februarie a.c. în foaierul Teatrului “Maria Filotti” din localitate, dezbatere pe tema spinoasă a “Moștenirii comunismului”, ocazie care a coincis cu lansarea cărții Zeitgeist a lui  Mihail Neamțu, director științific al IICCMER și unul dintre invitații de marcă ai acestui eveniment. Au mai participat consilierul prezidențial Cătălin Avramescu, (mai) bine cunoscut ca filosof și publicist, precum și Monica Paraschiv – directorul cotidianului “Obiectiv-Vocea Brăilei”, Marian Coman – redactor șef al “Obiectiv-Vocea Brăilei” și al “Obiectiv Cultural”, alți ziariști de la aceeași publicație.

Acțiunea s-a dorit a fi prima manifestare din cadrul “Întâlnirilor «Obiectiv Cultural»”, proiect care urmărește să aducă în fața publicului brăilean personalități ale vieții culturale contemporane. Personal sper că demersul va continua cu regularitate, mai ales ținând cont de succesul înregistrat cu ocazia acestui debut.

Ar fi multe de spus, mă limitez în a remarca participarea probabil mai numeroasă decât au anticipat gazdele, precum și prestația rafinată a lui Mihail Neamțu pe care am mai avut ocazia să-l ascult live vara trecută cu ocazia lansării volumului “Răscumpărarea Memoriei” scris de Vasilică Croitor. Cu siguranță că este unul dintre tinerii în care ne punem speranțe pentru viitor și pe care mi-aș dori să nu-l văd înhămat la efemerele căruțe ale puterii, indiferent de ce culoare politică ar fi aceasta. Amintesc aici că Mihail Neamțu este licențiat în filosofie și în teologie, având un doctorat în teologie la King’s College din Londra, mai multe volume fiind deja publicate sub semnătura lui.

Printre multe altele a fost evocată “bătălia pentru demnitate umană” din vremea regimului de tristă amintire, precizându-se că la Revoluție ”s-a murit pentru libertate înainte de a se muri pentru o bucată de pâine”.

Mi-ar fi plăcut dacă, pe lângă radiografia corectă, zic eu, a rezistenței împotriva regimului, precum și cea a sistemului în ansamblu și a ideologiei din spatele lui, asupra căreia s-a oprit în mod special Cătălin Avramescu, am fi avut parte și de o abordare a căilor practice prin care ne putem debarasa de această moștenire nedorită, eventual cu inspirație de la alți est-europeni care au fost mai vrednici decât noi la acest capitol.

De asemeni aș fi apreciat dacă se lăsa mai mult timp pentru dezbaterea finală, deși remarc faptul că întrebările adresate oaspeților nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor și nu pot să trec cu vederea că nu ne-am dezmințit nici de data asta de balcanismul din noi, finalul întâlnirii fiind marcat de o doamnă, aparținând unei minorități excentrice, care chiar a vrut și a reușit să ne demonstreze că excentricii ăștia, atunci când “vrea mușchii lor”, pot să-și sufle fără restricție mucii în fasolea majorității. :)

Mai multe detalii despre eveniment puteți citi aici iar o galerie cu imagini destul de reprezentative găsiți pe blogul lui Marian Coman, redactorul-șef al Obiectivului brăilean, aici.

Profitând de faptul că s-a nimerit să am un loc destul de favorabil, am încercat și eu câteva fotografii, împingând ISO până la 6400… ca să nu fac uz de flash. Includ mai jos  o galerie cu câteva imagini acceptabile, având în vedere lumina existentă în foaierul teatrului. Praise The Nikon, prietenii știu de ce!

 

 

 

Vânt de schimbare! Aviz pentru Băse… și pentru cei de teapa lui

caz penal

Wow! BBC relatează despre o dispută extrem de interesantă care are loc între înalte oficialități ale statului african Malawi. Este vorba nici mai mult nici mai puțin de o inițiativă legislativă care se pare că incriminează tragerea de vânturi în public!

La cât de pârțoși sunt bloggerii evanghelici de pe meridianele noastre, o asemenea lege ar duce la decimarea topului WordPress in limba română :-)

În altă ordine de idei, îi dă cineva și lui Băse al nostru linkul acesta? Nu de alta, dar poate-i vine și lui mintea la cap și ne lasă… Mă lași, Băse? Campionule!

Conferinta “Limbajele Iubirii” cu Gary Chapman, Bucuresti, 23-26 mai

Anul acesta, conferința motivațională a BIG Impact va fi dedicată familiei. Între 23 și 26 mai, la Palatul Național al Copiilor din Parcul Tineretului din Capitală, cunoscutul pastor, vorbitor motivațional și scriitor creștin american, dr.Gary Chapman va conferenția pe tema “Limbajele iubirii”. El va fi însoțit de un reputat om de afaceri din Arizona, Don Christensen, care va susține la rândul său câteva expuneri pe tema administrării finanțelor familiale. Amintesc că Gary Chapman a primit din partea Asociației Editorilor Evanghelici Americani Platinum Book Award pentru best-sellerul său (apărut și în limba română) Cele cinci limbaje ale iubirii, carte tradusă în 40 de limbi și vândută în peste șase milioane de exemplare.

În curând vor fi publicate pe situl BIG Impact mai multe detalii despre acest eveniment, inclusiv date despre modalitatea de înscriere.

Gary Chapman

Interviu cu Philip Yancey

Philip Yancey

Am reușit în urmă cu câteva ore să bifez una dintre restanțele multe pe care le am la activ :-) și să postez pe situl BIG Impact interviul pe care mi l-a acordat cu amabilitate Philip Yancey la sfârșitul conferinței “Creșterea în har” de la Cluj. E un interviu luat după o conferință cu program încărcat, la finalul unei sesiuni lungi și epuizante în care oaspetele american a acordat sute de autografe tuturor celor care au dorit acest lucru. Întrebările nu l-au menajat însă iar răspunsurile primite au fost, zic eu, dezarmante. Puteți lectura acest interviu aici.