Oricât am vrut să mă țin departe de gâlceava generată de recentele poziționări ale lui Iosif Țon nu pot să nu iau atitudine împotriva a ceea ce se întâmplă.
Ei bine, nu sunt teolog de meserie și nici măcar prin vocație, așa că nu pot și nici nu vreau să mă pronunț asupra substanței acestei discuții. Las altora care se simt justificați și calificați să emită opinii asupra acestor chestiuni delicate.
Ca și baptist la a treia generație, în mod surprinzător cred că în Împărăția Cerurilor se vor regăsi enorm de mulți semeni de-ai mei din afara ogradei baptiste, provenind din toate tradițiile creștine. Mai cred că un loc de cinste îl vor primi mulți carismatici, fiindcă, deși nu pot fi de acord cu absolut tot ceea ce cred ei, nu am întâlnit oameni care să-l iubească pe Dumnezeu atât de mult, cu atâta bucurie neprefăcută și care să implice plenar mintea, inima, trupul, cugetul, ba chiar și buzunarele, ca în acest curent creștin.
Tot așa mai cred că vom vedea un număr impresionant de vameși și de curve, defilând în fața fundamentaliștilor care tratează cu dispreț pe toți cei care nu sunt depozitari supremi ai adevărului, asemenea lor. Asta pentru că, în mod ironic, Dumnezeu se folosește de alte unități de măsură decât cele folosite de teologii noștri superspecializați. Și n-o zic eu, o spune Isus.
Mă doare izbucnirea acestui scandal evanghelic care nu demonstrează decât cât de mici și de nevrednici suntem. Mă doare că în ambele tabere poziționate atât de radical există oameni pe care îi iubesc și îi respect. Mă doare că lucrurile au fost radicalizate în așa fel încât se se termine musai cu linșarea uneia dintre părți, nelăsându-se nicicum spațiu pentru o soluție alternativă. Îmi închipui că dacă am fi cu câteva sute de ani în urmă, am vedea din nou ruguri arzând, evident în Numele Domnului.
Deci fără să judec substanța teologică a acestui conflict, îmi permit să analizez gâlceava înțelepților prin prisma unor indicații de la Domnul, atât de clare, că nu e nevoie de teologi să le înțelegi. Vorbind despre profeții / învățătorii mincinoși, Isus nu ne-a trasat o linie doctrinară după care să-i deosebim. A spus simplu: „După roadele lor îi veți cunoaște!”
Sincer, mă bucur să văd modul în care stă Iosif Țon în fața valului de mizerie care e revărsat în direcția lui, în mod concertat, din atâtea părți. Mai scrie câte un articol și-și explică convingerile, dar nu acceptă terenul suburban de luptă propus de oponenții săi. Cu siguranță că ar avea multe lucruri urâte și murdare de povestit și cu siguranță că ar putea să catalogheze în fel și chip pe cei care i se opun. Iosif Țon dovedește practic că este din alt aluat și lucrul acesta nu i-l poate lua niciun conciliu bisericesc, niciun comunicat de presă și nicio operațiune de linșaj mediatic. Aceeași noblețe de a se ridica deasupra oponenților și de a nu accepta provocările de a coborî conflictele până la mocirlă am mai observat-o doar la un singur om pe care am învățat să-l iubesc mult, a cărui zi de naștere o voi petrece fără el pentru întâia dată mâine, pastorul Iosif Ștefănuți.
Poate că Iosif Țon are o deviere teologică. Cine sunt eu ca să-l judec? Indubitabil el este un om prin care Dumnezeu a făcut lucruri mari, cuantificabile, nu precum mulți dintre opozanții săi. Din respect pentru vasul care a fost folosit de Dumnezeu cu atâta putere, chiar dacă ar ajunge să cadă în vreun păcat grav, eu i-aș ține ușa deschisă, i-aș arăta dragoste necondiționată și, cel mult, l-aș dojeni ca pe un părinte, dacă aș avea certitudinea păcatului său. Cum aș putea eu să-mi permit să dau cu piatra în el? Sunt oare eu Cel care judecă?
Poate că Străjerii sunt o mișcare dubioasă din punct de vedere doctrinar, nu știu. Cine știe dacă Dumnzeu nu-l direcționează pe Țon acolo să aducă clarificări teologice și să repoziționeze mișcarea înspre folosul Împărăției? N-are voie cumva Dumnezeu sa mai lucreze fără aprobarea noastră? Aaa, am uitat că doar cesaționiștii au acces la Împărăția Cerurilor, că Dumnezeu și-a luat mâna de pe ce se mai întâmplă în lumea aceasta și ne lasă pe noi să decidem ce și cum e corect și bine… Pardon!
Știu că vocea mea este neînsemnată și nebăgată în seamă. Dar ca un samaritean nevrednic mă opresc în drum și îndrăznesc să-i spun celui care mi-e frate în Domnul, Iosif Țon: „Dumnezeu să vă binecuvinteze! Mă rog pentru dumneavoastră ca să puteți rămâne curat și tare în toata baia asta de noroi. Pentru mine ați trecut testul pocăinței. Îmi sunteți un exemplu chiar și în aceste împrejurări!”
Tot așa nu pot să nu adresez un avertisment în direcția opusă. Roadele voastre nu validează pretențiile de pocăință. Din direcția voastră nu vine nicio mireasmă plăcută și agora voastră seamănă din ce în ce mai mult cu un cuib de viespi. Poate că aveți o teologie mai bună, dar asemenea ortodocșilor vă omoară / vă descalifică ortopraxia. Ura pare a vă fi atrofiat busola. Și nu dragostea față de adevărata credință vă mână înainte, ci ura! Aveți grijă că în loc să faceți servicii Evangheliei, sunteți doar promotori ai culturii exacerbate a urii în mediul evanghelic românesc. Știu, știu, aveți cele mai bune intenții, doar că, atenție, se zice că drumul spre iad e pavat cu ele.
P.S. Imediat dupa publicarea acestor gânduri, mi-am adus aminte de singura situație când am avut harul să mă aflu în prezența lui Richard Wurmbrand, în iunie 1992, împreună cu sora mea, cu pastorul Ștefănuți și cu Constantin Tudose, într-un apartament din București unde era găzduit acesta. Motivul declarat al întrevederii era obținerea unui interviu. A fost fascinant să fiu interlocutorul lui Wurmbrand în timp ce servea masa de prânz. Mai lua tremurând o lingură de supă și mai revărsa o predicuță plină de har și de substanță. Niciodată n-am mai experimentat până atunci atât de pregnant cum din inima unui om pot curge râuri de apă vie. Cu Wurmbrand nu era chip să conduci tu discuția. Te ducea el acolo unde simțea că este important. Dincolo de lista mea de întrebări, multe care au rămas în aer, îmi aduc aminte cât de mult a lăudat credința măicuțelor catolice, a preoților ortodocși și a credincioșilor adventiști în timpul torturilor suferite în lagărele comuniste. Mi-a lăudat credința lor, nu teologia lor. La urma urmelor, asta se pare că este ceea ce contează mai mult. Și cred că țara asta are nevoie să fie zguduită de Cel de Sus ca noi să ne focalizăm din nou pe lucrurile care contează. Păcat!
O scriere destul de echilibrată…frumos.
Multumesc frumos Lia!
apreciez atitudinea smerita si impaciuitoare!
Si eu apreciez aplecarea asupra gândurilor mele!
Draga Mihai,
Ai in continuare un respect in inima mea pentru curaj
-MA asteptam sa nu stai ,,pe tusa’..
Fii binecuvantat in continuare
mitica’
Mitica, ma bucur când împlinesc măcar așteptările unora! Mi-era dor de tine.
Multumesc!
Mihai,
sa stii ca trec fegvent pe aici…
-chiar daca nu am lasat un semn anume
[iata ca ai aflat acum].
Pai asta inseamna ca trebuie sa stau mai mult pe acasa, Mitica!… sa ma gasesti cand vii pe aici!
Domnul Isus sa te binecuvinteze…in aceasta lume in care toata lumea se arunca intr-un sant sau in altul pentru a putea lupta….este bine sa vezi oameni care aleg calea de mijloc si drumul dintre santuri pentru a merge inainte, nu pentru a lupta.
Frumos spus Emy! Da, e mai productiv sa mergi inainte decat sa te proptesti in santuri…
Si eu apreciez continutul si atitudinea postarii tale Mihai! Impresia mea (datorata expunerii limitate e adevarat) vis-a-vis de lumea blogurilor evanghelice romanesti e ca e prea multa poluare. Ma bucur de aceasta gura de aer curat!
Adiel, surpriza mare sa te vad pe aici! Si ma incurajeaza cuvintele tale. Multumesc!
Domnule Adiel Bunescu, poate că ați vizitat prea puține bloguri evanghelice (după cum și spuneți asta) de aceea aveți impresia de prea multă poluare. Oricum, eu tind să vă dau dreptate. Blogurile sunt un parametru important de evaluare a „pulsului” Bisericii din România… deși îmi place să cred că și sunt sigur de asta că mulți oameni cu adevărat valoroși în credință (nu în teologie, cum a subliniat autorul) nu stau atît de mult pe Internet.
Andrei, vezi ca pe blogul meu, Unul singur este Domn!
În rest mă bucur că ai poposit pe aici și mi-ai dat motive să-ți “frunzăresc” blogul pe care nu l-am mai vizitat de mult. Îmi place ce faci pe acolo. Dacă ai pune și mai multă fotografie mi-ar place și mai mult.
Atunci nu știu care ar fi formula de adresare dorită, cel puțin atunci cînd mă adresez dv.
Eu vă citesc cu plăcere blogul, doar că nu prea comentez mult(e). În general nu comentez pe bloguri decît în anumite momente.
Vă mulțumesc de aprecierea dv. care mă bucură sincer. În ce privește fotografia pe blog, vă referiți la fotografiile mele (ca în acest articol) sau la fotografii pe articole?
Andrei, pe blog se presupunem ca suntem toti bloggeri si egali. Familiaritatea nu inseamna lipsa de bun simt ci e de dorit. Asa ca, cel putin pe aici, uita de persoana a doua plural. Nici eu nu prea comentez in ultima vreme pe bloguri, decat cand chiar cred ca am ceva important de zis, desi recunosc ca uneori e important si sa iti semnalezi prezenta, acordul sau dezacordul…
Legat de fotografii, am citit ca te pasioneaza fotografia… e un microb care ma re-devoreaza de vreo doi ani incoace, dupa o pauza mare din vremea filmului alb-negru… Asa ca la fotografii facute de tine ma refer.
Mihai dragule,
Cu toti aveam limite, dar daca ii ascultam pe criticii nostri, atunci preluam si limitele lor.
Cui ii mai arde de pocainta cand fiecare vrea sa-si arate desteptaciunea?
Emi draga,
Bine te-am regasit!
In alta ordine de idei ai si tu dreptate! Am senzatia ca am ajuns intr-un fel de biserica virtuala unde fiecare are un amvon de unde-si imprastie materia cenusie cat mai tare si ca mai zgomotos
Cat de departe sunt gandurile noastre de Gandurile Lui si cata nevoie avem sa ne apropiem de EL !! Psalmul32 -8 .si multa Credinta !
Apreciez foarte mult capacitatea dumneavoastra de analiza si sinteza. la toti ne este dor de fr Stefanuti si de fr Wurbrand . Nici ei in timpul vietii lor pe acest pamant nu au avut parte de prea multa dragoste si apreciere din partea fratilor. Nu este de mirare ca fr Ton se bucura de acelasi tratament din partea celor pe care-i iubeste. Cei trei sunt dintre aceea despre care Biblia ne spune: aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lui de vietuire si urmati-le credinta! Fie ca Dumnezeu sa-l intareasca pe fr Ton si sa-l ajute sa ramana tare pana la capat. Daca Dumnezeu este de parte lui, ce i-ar putea face oamenii. Multumesc pentru articol! Foarte elegant!
Gina, multumesc pentru gandurile bune incluse in comentariul tau. Oamenii i-au retras deja calitatea de slujitor ordinat fr.Iosif Ton si “pedeapsa” a cazut identic si pe ceilalti capi baptisti ai Strajerilor. Gestul mi se pare o manifestare a supremei neputinte. Pana si Isus se pare ca a avut parte de o judecata cu aparente mai drepte… cel putin a fost plimbat de la Ana, la Caiafa, la Irod si la Pilat… I s-a dat macar formal dreptul sa se apere. Ma intreb daca celor surghiuniti li s-a dat posibilitatea sa se apere in fata Sinedriului actual.
Incredibil! Cum s-a putut intampla aceasta nedreptate? Prin raspunsul dumneavoastra mi-ati deschis ochii sa vad si mai clar cum ura orbeste pe cei care ar trebui sa aiba ochii deschisi si sa vegheze Turma. Oricum fratele Oti Bunaciu va intra si dansul in istoria bisericii baptiste ramane prin acest act nedrept. Imi inchipui ca si dansul s-a spalat pe maini ca si Pilat si a exclamat ca este nevinovat de sangele acestui om neprihanit. Ce pacat!
Gina, sunt de acord, e mare pacat. Si, da, acum am confirmarea… judecata Soborului s-a produs fara ca cineva sa-si dea interesul sa asculte in prealabil ce au de spus invinuitii in apararea lor. Iarta-i Doamne, ca stiu bine ce fac!
…la aterizarea din avion , Fr. Iosif Ton a fost intampinat de un grup de frati sinceri si dornici sa-i arate dragostea si admiratia pentru ca sta aproape de Domnul; iar cand s-a rugat cu noi, multumind Tatalui Ceresc pentru toate binecuvantarile Sale si cerand binecuvantarea Domnului peste toti, rugandu-se si pentru cei care… nu stiu ce fac… ne-a umplut inimele de Bunatate, numai vazand cum se poarta un om bun intr-o situatie atat de dureroasa…Slava Domnului !
Da, este clar ca ne da lectii tuturor, inclusiv OPONENTILOR sai, cum ii place sa-i numeasca pe cei care i-ar pune pielea pe bat in Numele Domnului. A… am vrut sa mai spun ca el da si CLASA oponentilor sai
Ma gandesc la un ‘teolog’ tinerel din America care spunea ceva despre ‘drumul misticismului batatorit de satana”, pe care a umblat Wumbrand si pe care acum umbla si Iosif Ton .
Cand ai crescut de mic intr-o tara bogata si libera, cand nu ai simtit lipsurile si teama, cand nu ai fost pus niciodata in situatia sa strigi cu disperare catre Dumnezeu, copil fiind, pentru painea cea de toate zilele. cand nu ai suferit de frig, cand ai avut haine cu care sa te imbrai si un pat cald in care sa dormi, cand nu ai fost tinta bataii de joc a colegilor atunci cand ai mers la scoala, pe motiv ca esti pocait, mai tarziu, cand ai crescut mare nu ai fost pus in situatii in care viata sa iti fie pusa in pericol datorita persecutiilor religiose, cand ai putut sa te duci la scoala pe care ai dorit-o fara sa fii respins pentru convingerite tale religioase, cand ai putut sa iti cumperi orice ti-ai dorit fara prea mult efort, cand ai avut toate cele necesare vietii si nu ai simtit niciodata ce sunt alea lipsuri si nevoi, Dumnezeu este doar un concept frumos, o idee frumoasa si atit. In nici un caz o realitate a vietii tale. A-i multumi lui Dumnezeu pentru painea cea de toate zilele este doar o traditie si in nici un caz o convingere a inimii. Daca mai punem si faptul ca de mic copil ai mers la biserica, ai trait o viata morala ca si adolescent si tanar, te-ai obisnuit asa de mult cu Biblia, este foarte greu sa intelegi ca totusi ai nevoie de pocainta si iertare.
“Cui i se iarta putin iubeste putin” asa spune Biblia.
Unui astfel de tanar, un om care vorbeste despre o relatie personala cu Dumnezeu, despre a fi indragostit de Dumnezeu, despre a-l ‘strange in brate’ pe Dumnezeu , e norma ca sa i se para o blasfemie, erotism spiritual, misticism satanic.
Dar cand ai crescut in anii cei mai cumpliti ai stalinismului, cand ai avut parte de toate lipsurile, restrictiile, persecutiile, cand ai fost arestat si bagat in puscarie pentru credinta ta, cand ai fost batut aproape pana de moarte, cand ti s-a dat sa mananci fecale de om, da ,exact asta s-a intamplat in puscarii, cand a-i fost bagat la izolare pentru saptamani intregi,fara sa mai vezi lumina zilei, sa pierzi notiunea timpului, al culorilor, al formelor, atunci Dumnezeu devine ceva real, aprope vizibil, pipaibil. Doar un om care a trecut pe aici poate spune ca l-a vazut pe Dumnezeu, ca il cunoaste pe Dumnezeu.
Teologii cunoasc doar cate ceva despre Dumnezeu, un crestin autentic il cunoaste pe Dumnezeu. Adevarata cunoastere vine prin credinta in Dumnezeu si printr-o relatie imtima cu El. Asta cred ca este este marele necaz al bisericilor noastre in ziua de azi, multi teologi care au cunostinte despre Dumnezeu si prea putini crestini autentici care sa il cunoasca pe Dumnezeu.
Pentru mine cei care au reactionat in mod atat de violent impotriva omului Iosif Ton si l-au improscat cu toate mizeriile, sunt copii ai satanei. Suna foarte dur dar asta spune Biblia. Poti sa combati teologia lui Iosif Ton dar pe omul Iosif Ton ai obligatia sa il iubesti daca vrei sa fii numit copil al lui Dumnezeu.
“Binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va fac rau, iubiti pe vrasmasii vostri ca sa fiti FII AI TATALUI DIN CER”. Asta sunt cuvintele lui Isus Hristos din Biblia pe care o citesc eu. Tot Isus le spune fariseilor: “Voi aveti de tata pe diavolul pentru ca ma urati si nu impliniti ce va spun Eu”.
Cine nu implineste poruncile lui Dumnezeu nu este copilul lui Dumnezeu ci al diavolului. Ma ingrozesc cand ma gandesc cat de multi pastori si teologi se pun in postura asta aruncand cu laturi in omul Iosif Ton. Nu e de mirare ca bisericile lor sunt moarte.
Frate Mihai,
va scriu din toata inima, Domnul sa va binecuvanteze!!!
Multumesc mult Maria! Si dvs. va doresc har si binecuvantare de sus!
Astazi ne amintim de cel care a fost Pastor, Poet, Lider, Frate, Erou Crestin Petru Dugulescu. Intr-o zi ca astazi, acum trei ani, a plecat de aici de pe pamant…. a plecat stralucind, dupa cum isi dorea: “Si as mai vrea sa fiu ceva, O Raza Lucitoare…..sa duc lumina undeva, sa incalzesc pe cineva….. si sa ma-ntorc in Soare!” Acolo s-a intors.
A lasat aici pe pamant familia, care ii continua Viziunea si Lucrarea, prietenii care il asteapta parca sa revina din calatorie….fratii care ii recita si asculta cu drag poeziile, pe cei care l-au iubit, care isi amintesc de rasul lui sincer…pe cai care nu l-au inteles…. si ar vrea sa il mai aiba aproape acum cand il inteleg. La Revedere in ceruri Frate Petrica!