Dialoguri: ProLogos vs. Adeptii satanei

Nu ştiu de unde ai mai scos chesta cu Logos din Venus… Există un singur Logos şi acesta este Cel prin care au fost create toate lucrurile! Restul sunt ‘monedă calpă’, vorba lui Eminescu. Lucifer nu are nici o conexiune cu Logos. Absolut nicuna.

Legat de Cină, ea este într-adevăr o Taină şi nu ai cum să o înţelegi fără informaţia corectă. Dacă ai face săpături, ai vedea că Isus foloseşte în relaţia cu ucenicii, cei care prefigureză Biserica, icoana: mire – mireasă. El este Mirele iar Biserica este Mireasa.

Cina cea de Taină are două chei:

1. prima e legată de elementele cheie: pâinea şi vinul – aici e vorba de ritualul ebraic al mesei pascale (Pesah) care se referă la izbăvirea din Egipt. Dacă tot ai citit Biblia, îţi aminteşti poate că ultima urgie din cele zece, cu care Dumnezeu a lovit Egiptul, a fost uciderea întâiului născut din orice casă. Singura excepţie era făcută acolo unde, potrivit poruncii divine, familia jertfea un miel şi stropea cu sângele acestuia uşiorii casei. Sângele mielului era acela care proteja pe cei din casă împotriva urgiei lui Dumnezeu care a îngenuncheat Egiptul şi pe Faraon. Ei bine, evreii comemorau la masa de Pesah ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei, mâncând din pâinea nedospită, similară cu cea a exodului şi bând din vinul care simboliza sângele mielului. Isus aduce la un nou nivel de înţelegere acest simbol, fiindcă acum El este Mielul lui Dumnezeu care se pregateste sa ridice păcatul lumii. Pentru ucenicii lui Isus, simbolul era clar, ei fuseseră deja avizaţi de Ioan Botezătorul cu cine au de-a face. Deci pâinea şi vinul erau elemente fundamentale ale mesei pascale şi nu au fost o gogoriţă de moment.

2. A doua cheie a Cinei… este legată de mesajul transmis – e o icoană preînchipuitoare a logodnei la evrei, ca simbol al logodnei dintre Isus şi Biserică, în aşteptarea nunţii. Sunt multe de povestit, dar la evrei, când un băiat peţea o fată, se ducea anunţat la ea acasă, era poftit la cină şi mânca mâncarea gătită şi servită de fata respectivă, fără să discute nimic cu ea, ci doar cu tatăl fetei, detalii tehnice (materiale) în caz că s-ar fi încheiat căsătoria. Punctul culminant, la sfârşitul mesei, după negocierile preliminare, băiatul îi întinde fetei un pahar cu vin. Dacă fata acceptă să bea din pahar, era semnul că era de acord cu căsătoria, dacă nu, totul se încheia acolo. Dar dacă fata bea din pahar, băiatul rostea o frază tipică, preluată de Isus, cum că paharul acela este semnul legământului dintre cei doi şi că el, băiatul nu va mai bea din pahar (vin) până la consumarea nunţii, atunci când, după ce pregăteşte o cameră în casa tatălui său, vine şi îşi ia mireasa la ospăţul nunţii.

Simbollistica folosită de Isus este foarte puternică, dar greu de înţeles de cineva care nu cunoaşte semnificaţiile ştiute de ‘primitivii şi ignoranţii’ ăia cum îi numeşti tu. Jertfă, dragoste, moarte, nuntă, înviere, toate sunt aici prezente şi actorii stau faţă în faţă. El, Mielul lui Dumnezeu, le arată că sângele Lui era acela care urma să-i curăţească de păcat.

Încă ceva, la Ioan 6:54 este scris: “Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Şi reţine, asta în contextul în care, cu câteva versete mai sus afirmă că El e Pâinea vieţii. Doar dacă nu vrei, nu faci legătua cu Cina cea de Taină.

mallze are dreptate. ce rost are sa citezi dintr-o carte plina de argumente nesigure. daca vrei sa demonstrezi cva argumenteaza cu ajutorul unei surse externe

Tudor, mesajul tau ma inspaimanta! Parca tu ai fi satanistul!
Despre ce spalare in sangele lui Isus vorbesti?

Scuza-ma, daca nu impartasim aceeasi credinta religioasa, asta nu inseamna ca unul e mai prost ca altul. Nu are rost sa apelezi aici la artificii deastea pocaite, vorbeste coerent sa inteleg si eu.
Ai scris ceva de… “umor”. Nu-i nimic de ras aici, sau te-ai referit la “omor”? In acest caz, prefer prima varianta

P.S. Tudor, putem discuta despre ce vrei tu, numai nu incerca sa-mi impui mie credinta ta! Nu asa se procedeaza. Credinta vine din interior, nu din exterior, bagata pe gat. Asa ca… relaxeaza-te, stai comod in fotoliu, si hai sa purtam o discutie normala.

Nu trebuie sa ne masuram aici in volumul de pagini citite, ci in logica propozitiilor pe care le spunem.
Eu am citit, si daca am o intrebare, sigur nu voi cauta raspunsul la tine. Cand vei avea mintea putin mai limpede, si cand vei lasa deoparte fanatismul si incapatanarea ta, atunci poate o sa stam de vorba. Daca tot e vorba de site-ul meu in acest subiect, poti da o cautare pe google “adeptii satanei” (chiar asa se numeste si site-ul) si dupa ce citesti, poti sa-ti dai cu parerea.

Tudor… ma scuzi ca intervin dar tin sa te informez ca oamenii erau oameni si aveau caracter si inainte sa existe Biblia. In Biblie nu scrie despre stapanirea de sine? Te intreb asta ca vad ca daca vorbim de omenie esti superior si apelezi la Biblie aiurea din pct. asta de vedere. Si ar mai fi indicat sa apelezi si la un limbaj “de om citit” ca nu traim in jungla.

Erau oameni de caracter …care era sublim ,dar lipsea cu
desavarsire!

Credinta nu vine din interior ci o da Dumnezeu (Efeseni2:8.