- mihai on Revolutia Ciumpalacilor
- Daniela Abuzatoaie on Revolutia Ciumpalacilor
- Mihai on Revolutia Ciumpalacilor
- Alin Cristea on Revolutia Ciumpalacilor
- Mihai on Revolutia Ciumpalacilor
- Alin Cristea on Revolutia Ciumpalacilor
- T.D. Jakes ĂźmbÄrÈiÈeazÄ doctrina TrinitÄÈii, se depÄrteazÄ de perspectiva “Oneness” « Clujul Evanghelic on Philip Yancey si Summitul Global de Conducere
- T.D. Jakes ĂźmbÄrÈiÈeazÄ doctrina TrinitÄÈii, se depÄrteazÄ de perspectiva “Oneness” « Clujul Evanghelic on Philip Yancey si Summitul Global de Conducere
- costel
on Dialoguri: ProLogos vs. Adeptii satanei - costel on Dialoguri: ProLogos vs. Adeptii satanei
- John Piper: Dumnezeu este Evanghelia
- MulĆŁumiri pentru anul 2011
- Summitul Global de Conducere â Editia 2011
- Reteaua de tineret â noutati la zi
- Noutati din lucrarea Crown desfasurata in parteneriat cu BIG Impact
- OSCER Intre transformare, provocare, lucrare Èi innoire
- Instruire la PetroÈani
- Programul de teologie pastoralÄ (ATS)
- BIG 5.4 â Administrarea cresterii bisericii
- Adunarea GeneralÄ a Fondatorilor BIG Impact
PageRank
Alexa Rank
Backlinks Google
Backlinks YahooDialog I: Despre Înviere
Legat de ÎNVIERE s-au scris tomuri întregi…
Izvorul cel mai vechi al învierii nu este Pavel, deși relatările lui Pavel sunt extrem de importante și o să revin asupra lor.
Cel mai vechi izvor al relatării Învierii este dat în opinia mea de relatările lui Matei, Marcu și Ioan, apoi de Luca și Pavel. Și nu mă refer la ordinea în care au apărut scrierile lor, oricum nu se cunoaște cu exactitate această ordine, ci la accesul lor la evenimentul Învierii.
Cei patru evangheliști prezintă viața și lucrarea lui Isus din perspectivă puțin diferită, probabil datorită stilului personal, dar și din cauza destinatarului Evangheliei respective.
Matei și Ioan au fost martori oculari ai Învierii și ei au făcut parte din grupul celor 12 apostoli. Relatarea lor e la prima mână. Matei, în cartea lui, este preocupat mai mult de predicile și de învățătura lui Isus, prezentându-l pe Isus ca Mesia, Împăratul a cărei împărăție nu este din lumea aceasta, fiindcă așteptările evreilor erau pentru un Mesia ca Împărat. Astfel cap.2 arată pe magii de la răsărit care au venit să se închine Împăratului nou născut al lui Israel… Pe de altă parte, Ioan este filozoful apostolilor și el insistă pe aspectul spiritual al lui Isus: El este Lumina lumii, este Pâinea Vieții, este Apa Vie, este Calea, Adevărul și Viața, este Una cu Tatăl, etc. Amândoi apostolii dovedesc în scrierile lor o cunoaștere profundă a vieții, învățăturii, a mesajului lui Isus și, evident a morții și învierii Lui. Publicul țintă al celor doi au fost evreii, atât cei care credeau cât și cei care nu credeau în Isus.
Marcu a fost și el în anturajul lui Isus, fiind un ucenic al lui Petru. De fapt, evanghelia lui se pare că îl are autor moral pe Petru, și a fost scrisă la Roma, având ca public țintă credincioșii dar și necreștinii din Roma și din imperiu. De aceea, această evanghelie nu prezintă atât de mult aspectele iudaice… nu dă arborele genealogic, nu insistă decât pe mesaj și, mai ales pe faptele lui Isus. Marcu relatează concis învățătura lui Isus și prezintă foarte multe dintre minunile făcute de el. Legat de episodul Învierii și el relatează vizita femeilor la mormântul gol și, da, așa cum ai observat, ultimele versete din evanghelie par o completare ulterioară, fiind puse în paranteză. Explicația parantezei este dată de faptul că acel pasaj nu apare în unele din manuscrisele vechi ale Noului Testament și de aceea a fost inclus între paranteze. Există explicații posibile. Se prea poate ca finalul manuscrisului să se fi pierdut inițial, când era în faza de ‘one copy’, având în vedere modul în care circulau scrierile la vremea respectivă. Se prea poate ca Marcu să fi realizat ulterior că evanghelia lui se termină cam brusc și să fi lansat ediția adăugită. Nu avem de unde ști acum care este adevărul legat de ultimul pasaj, dar, având în vedere că el este în armonie cu relatările celorlalți evangheliști, chiar dacă am presupune că este o completare ulterioară a unui copist, ea nu este greșită și nu conține informații eronate.
În fine, Luca a fost, alături de Pavel, parte din micul grup al intelectualilor creștini ai primului veac. De formație doctor, dar cu veleități literar-istorice deosebite, Luca mărturisește sngur la începutul evangheliei că a cercetat cu de-amănuntul toate sursele înainte de a se apuca să își scrie evanghelia. Luca este omul care probabil nu a fost martor la înviere, dar care a stat de vorbă cu toată lumea, cu toți martorii oculari și relatarea vieții lui Isus, în versiunea lui, pare cea mai profesională și cea mai bine organizată. Nu cred că Luca să fi admis introducerea de informații neverificate. Nu este genul de om care să facă rasoleală. Pe vremea aceea, credința creștină era un pașaport sigur către martiraj, așa că nu avea sens să umple un papirus costisitor și să piardă vremea cu fleacuri care, eventual îl condamnau la moarte. Din această cauză eu consider că relatarea lui Luca este una din cele mai credibile. Vine de la un om învățat, un om cerebral, un medic, care, nu-i așa, nu-i chiar ignorantul pe care să-l prostești cu basme băbești. Mai ales despre moarte și înviere, unde ca medic știa el ce știa.
În fine, în Evanghelii se vorbește nu doar de un mormânt gol. Se vorbește de un Hristos viu, care se arată ucenicilor lui înfricoșați, ba chiar necredincioși (vezi cazul lui Toma). Arătările Lui au fost multe, în locuri și situații diferite și, întotdeauna în fața unui număr mare de persoane.
Nicolae Iorga, care nu a fost un creștin practicant, a spus că sub aspectul izvoarelor istorice, existența lui Isus ca personaj, cu viața descrisă de evangheliși, nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Eu cred că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii nici moartea și învierea lui Isus, pe baza relatărilor din Evanghelii. Asta doar dacă nu cumva ții cu tot dinadinsul să nu crezi. Asemenea lui Voltaire, de care am mai pomenit și care a declarat: “Chiar dacă ar învia un om din morți în Place de la Concorde, în prezența unei comisii medicale, eu unul tot nu aș crede!”. Sunt convins că acolo unde este, Voltaire și-a schimbat între timp opinia. Din păcate, probabil prea târziu.
Legat de Pavel: da, nu a fost martor ocular al Învierii, dar s-a întâlnit cu Hristosul Cel Viu într-un mod dramatic. Și nu uita că Pavel a fost rabin, din tagma fariseilor și avea cetățenie romană, ceea ce nu era puțin pe vremea aceea. El era prigonitor al creștinilor și a participat la linșajul cu pietre al lui Ștefan, primul martir al Bisericii. Acum, gândește-te puțin: ce putea să determine pe un cetățean roman, învățat la picioarele lui Gamaliel, rabin, din tagma cea mai ascuțită a partidei fariseilor, om din cercul conducătorilor religioși ai evreilor, să se lepede de toate acestea și să dezerteze în tabăra proscrișilor de creștini? Îți spun eu ce l-a determinat: o întâlnire reală, cu un Hristos real și Viu! Pavel a fost un om bogat, un om cult, un om inteligent. Și un fanatic al credinței mozaice. Pe Pavel nu l-a prostit nimeni, nu i-a spălat creierii nimeni, nu l-au cumpărat americanii cu ajutoare, nu i-a dat nimeni niciun privilegiu… Dimpotrivă, pentru Hristos a fost împroșcat cu pietre, a fost bătut, a fost prigonit, a fost închis și, la urmă, a fost omorât. În toate acestea Pavel a zis: “Pot totul în Hristos care mă întărește!” Dragul meu Marius, poți tu spune, în opoziție cu Pavel: “pot totul în satan care mă întărește?” Desigur că poți, dar Pavel a și dovedit ce a spus prin viața, opera și moartea lui.
În fine, relatarea lui Pavel despre înviere este extrem de clară. Vorbește despre arătările lui Isus, față de Chifa (Petru), cei 12 apostoli, ba chiar la un grup de 500 de oameni, dintre care mulți erau în viață la momentul scrierii acelor rânduri și, foarte important, în cele din urmă, ca unei stârpituri, adaugă el, Isus i s-a arătat și lui…
Un lucrul important în relatarea lui Pavel din I Corinteni 15 este în pasajul de mai jos:
“12. Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morților?
13. Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
14. Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat.
17. Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre,
18. și prin urmare și cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduți.
19. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! ”
Pavel știa despre ce vorbește. Vorbea despre o realitate, nu despre o idee filozofică, de o chestie ce părea inteligentă, sau ceva de genul acesta. Repet, Pavel nu a avut niciun beneficiu, în sens omenesc, de pe urma credinței lui. A pierdut totul pentru a-L câștiga pe Hristos. Și a făcut-o în deplină cunoștință de cauză.
Asta mă determină și pe mine să calc pe urmele lui, fiindcă și el a călcat pe urmele lui Hristos.
Încă o precizare importantă, Isus a înviat în trupul lui, nu în alt trup! De aceea mormântul era gol. Când s-a arătat ucenicilor, l-a pus pe Toma să pună mâna pe semnele rănilor Lui, pe mâinile Lui și în coasta Lui. Nu era o vedenie, nu era o arătanie, nu era un mit. Era o realitate. Noi vorbim aici de oameni reali care au experimentat pe viu un eveniment și l-au relatat mai departe. Ioan, își începe prima lui epistolă cu următoarele cuvinte:
“1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții, -
2. pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; -
3. deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. ”
E simplu să vorbești de nașterea miturilor, de Osiris, etc… dar noi ne bazăm credința pe fapte reale, relatate de oameni reali, care au murit din cauza cuvintelor pe care le-au spus. Nu e niciun mit la mijloc. Sunt prea mulți martori oculari și prea multe mărturii ca să poți vorbi de mit.
Marius, tu spui că, citez: “Dupa cum o arata numeroasele povestiri miraculoase continute in evanghelii, realitatile spirituale nu puteau fi puse la indemana unui popor incult si destul de primitiv decat prin “miracole” masive si tangibile, sau prin povesti de acelasi gen. Concretismul era inevitabil, cu toate implicatiile sale grotesti. De pilda, cei care credeau in Christos trebuiau sa primeasca prin binecuvantarea lui Dumnezeu, la inviere, un corp transfigurat; la fel si necredinciosii si pacatosii, numai ca ei trebuiau sa fie torturati o vreme in infern sau in purgatoriu. Pentru aceasta operatie era indispensabil un corp indestructibil, altminteri damnarea ar fi luat sfirsit intr-o clipa”
Greșești foarte mult. Evreii nu au fost niciodată un popor primitiv și incult, decât poate în perioada robiei din Egipt, înainte de Moise. Evreii sunt poporul Cărții! De mic, fiecare copil de parte bărbătească era dat să studieze Legea și Proorocii. Toți învățau de mici și nu cred că a mai fost un popor care să își educe copii așa cum au făcut-o și cum o fac și astăzi ei. Acesta este secretul faptului că și-au păstrat identitatea aproape două mii de ani cât au fost risipiți în toate colțurile lumii. Poate că ei nu cunoșteau filozofie greacă, deși cei mai învățați dintre ei aveau o cultură vasă, dovadă faptul că Pavel citează într-o epistolă un poet grec… dar în niciun caz nu pot fi numiți inculți, nici primitivi, mai ales în domeniul spiritual. Primitivii aceștia au construit Templul din Ierusalim, una din cele șapte minuni ale lumii antice.
Legat de următorul tău răspuns… Nu ține argumentația legată de rai și iad.
Sufletul spui că nu poate fi limitat de timp și de spațiu… dar acum sufletul fiecăruia e limitat de o existență în timp (viața pe pământ) și în spațiu (într-un trup). De ce n-ar fi limitat și după? Că nu vrei tu? Cred că specificațiile tehnice aparțin Creatorului și nu le putem schimba noi după cum vrem.
În altă ordine de idei, nu sunt teolog, dar nu înțeleg neapărat raiul și iadul ca pe un ‘spațiu’ tridimensional, așa cum e lumea noastră. Iadul poate fi foarte bine și o ‘stare’ așa cum apa suportă trei stări de agregare… și sufletul poate fi trimis într-o stare de agregare de suferință veșnică, pe care mințile noastre ‘primitive’ o asemuie unui loc de pedeapsă cu smoală, catran încins, etc… Who knows?
Despre Invierea lui Isus. (mai multe info pe site-ul meu).
Sunt amagitoare traducerile bibliei. Din acest motiv, biblia pentru mine nu reprezinta prea mult…
Rolul lui Iacov,fratele mai mic al lui Iisus,a fost vazut de Biserica Catolica ca o amenintare,informatiile despre el fiind eliminate!
Suna a conspiratie,nu?
DAR, in 1996 Papa Ioan Paul al II-lea (unul dintre cei mai prevazatori papi de altfel) a emis o declaratie in care se afirma ca Iisus a fost singurul copil al Mariei!
Pontiful a facut aceasta afirmatie in ciuda dovezilor furnizate de biblie si de cercetatori!
Dovezile demonstreaza ca,desi e posibil ca Petru sa fi fost liderul miscarii crestine din Roma intre 42 si 67 d.HR (parca), el cu siguranta nu a fost liderul Bisericii din Ierusalim!
Iacov era succesorul de drept!
Alt fapt: pe atunci nu existau crestini!Crestinismul a fost un concept in intregime roman!
Biserica din Ierusalim era ebraica!
La 3 ani dupa moartea lui Iisus, Pavel, un evreu din Tars, sosea in Israel! Omul care a dat nastere noii viziuni si-a schimbat numele din ebraicul Saul in romanul Paul (Pavel pe filiera slavona)!
El spune :
“Dar cand a binevoit Dumnezeu sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-l binevestesc la neamuri”!
Biserica din Ierusalim folosea “invierea” ca un mijloc de initiere (asemanator misterelor eleusiene), candidatul era supus unei morti simbolice, infasurat intr-un giulgiu, etc!
Obicei folosit de antici (invierea prin piele,etc).
Cercetatorii au conchis ca noua evanghelie a lui Pavel era o interpretare proprie a mortii SIMBOLICE a lui Iisus.
Iacov si biserica probabil nu a fost de acord cu aceasta si nici cu propovaduirea ei celor neevrei!
Dovezi documentare : Clementine Recognitions
Eusebiu,un istoric din secolul al-III-lea si in extensio Josephus,Epiphanius
Cum a reusit “crestinismul” lui Pavel sa supravietuiasca?
Simplu! Biserica din Ierusalim a fost distrusa de revoltele sangeroase ale lui Simeon bar Kochba!
Documentele ramase au fost ascunse sub templu (Inaltarea lui Moise,Documentul de Cupru, etc).
O sa revin…
Marius,
Ceea ce faci tu in acest post este sa cauti nod in papura, ocolind problematica reală a invierii, semnificația ei, cât și credibilitatea pe care o are acest eveniment istoric. Incerci sa creezi un cerc de neîncredere în jur, fiindca nu ai cum sa argumentezi impotriva a ceea ce este evident.
În relatarea precedenta despre înviere nu aveai probleme cu sursele primare de informare, cu Evangheliile. Acum le declari amagitoare (traducerile). Nu te impiedica nmeni sa studiezi originalul in greaca. Codex Sinaiticus sau alte Codexuri, sau in intregime Textus Receptus, cred ca pot fi găsite și pe net. Eu unul nu știu limba greacă dar am prieteni buni care sunt doxă în greaca veche și mi-au confirmat că traducerile noastre reflectă exact evenimentele istorice din Noul Testament. În nici un caz nu se pot eticheta aceste traduceri ca fiind amăgitoare.
Iacov, fratele Domnului nu avea cum să fie o amenințare pentru nimeni fiindcă a fost ucis la ordinul lui Irod. Ce a declarat papa nu știu care, pe mine nu mă interesează. Papii au tot dat declarații contradictorii de-a lungul istoriei. Noi discutăm aici de ce scrie în Noul Testament. Apoi poziția unuia sau a altuia față de Iacov este irelevantă când noi abordăm subiectul învierii. Nu are nimic a face una cu cealaltă.
Faptele Apostolilor arată că numele de creștini a fost dat prima oară ucenicilor lui Isus, ca o poreclă, la Antiohia. Nimic nou sub soare! Dar creștinismul nu a fost un concept roman. Creștinismul s-a răspândiut întâi între evrei și, apoi, cu aportul uraș al lui Pavel, a fost răspândit printre greci și romani.
Treaba cu invierea pe post de initiere este un banc bun. Cine l-a făcut?
Când creștinismul a fost răspândit neevreilor, Iacov nu mai era în viață. Uciderea lui Iacov a fost parte a persecuției lui Irod împotriva ucenicilor lui Isus, datorită căreia mulți dintre ei au părăsit Ierusalimul și Isreelul și așa Evanghelia a ajuns la samariteni și la alții, inclusiv în Antiohia, unde s-a format o biserică mare, formată din credincioși de diferite naționalități, după cum se relatează în Faptele Apostolilor. Deci Iacov nu avea cum să se împotrivească răspândirii creștinismului la ne-evrei.
În altă ordine de idei, deși au fost ceva semne de rezistență din partea unor credincioși evrei, se relatează că biserica din Ierusalim, în primul ei conciliu, a dat undă verde privind evanghelizarea națiunilor.
Creștinismul lui Pavel a supraviețuit fiindcă el a avut grijă să înființeze biserici în nenumărate orașe, din Asia mică și până în peninsula iberică.
Distrugerea Ierusalimului în anul 70 de către Titus, a pus capăt bisericii locale, dar deja creștinismul era bine implementat în întreg imperiul roman la acea oră.
Raspandirea lui fenomenala in acei primi 40 de ani este o dovada clara a invierii, fiindca la raspandirea credintei si-au adus din plin aportul cei care au fost martori oculari, cei carora Isus li s-a arătat după înviere.
Crestinismul este in afara barierelor etnice,nu se poate vorbi de biserica din Ierusalim ca fiind a evreilor crestini.
Erau si prozeliti si mezi si persi etc vezi fapte cap.2
Despre inviere se vorbeste si in vechiul testament fara nici o dorinta de a insela pe cineva, pur si simplu Dumnezeu este suveran si poate invia pe oricine doreste.
Apoi Lazar era deja in putrefactie cand Hristos l-a inviat.
Crestinismul in general nu este o ” cacealma “, cu asta se ocupa satana…
prietene pocaieste-te
de ce ne amagesc unii ca isus a inviat in duh ?
Istoria bisericii crestine este bine stiuta,desigur ca poti avea opinia ta ,dar esti pe langa adevar , tare te mai amagesti ….
DOMNUL ISUS A FOST RASTIGNIT MIERCUREA SI A INVIAT LA SFARSITUL SABATULUI IN ZIUA INTAI A SAPTAMANII A STAT 72 DE ORE IN PAMANT DUPA SEMNUL LUI IONA MEDITATI LA ASTA VA ROG
Aurel,
Rastignirea a avut loc vineri…
FRATILOR CA SA VEDEM DATA PASTILOR TREBUIE SA MERGEM ‘UNDE STA SCRIS’ IN EXOD 12 SI SA PRIVIM ATENT CE SPUNE DOMNUL EVREILOR.SARBATOAREA TINEA 8 ZILE DE PE 14 NISAN PANA PE 21 NISAN.ERA O SARBATOARE STRICT A EVREILOR TAIATI IMPREJUR.AZI NEAMURILE SA NU VA FIE CU SUPARARE AU LUAT CAM CE LE-A CONVENIT DIN VECHIUL TESTAMENT AU IMBINAT CU PUTINA AROMA DIN NOUL TESTAMENT SI MULT FOARTE MULT PAGANISM LE-AU AMESTECAT TOATE CA INTR-UN MIXER SI AVEM CE NUMIM AZI ‘SARBATORI’ . CATOLICII LE-AU AVUT PE 23 MARTIE EVREII PE 10 APRILIE NOI PE 27 APRILIE …..CATE BORDEE ATATEA OBICEE. AZI VECHII ROMANI SARBATOREAU ZEITA FLORAS CA SA FIE PRIMITA I-SA SUPRAPUS INTRAREA DOMNULUI IN IERUSALIM POSTUL DE 40 DE ZILE ERA UN POST SOLEMN TINUT IN CINSTEA ZEULUI SOARE SI EXEMPLELE POT CONTINUA .DOMNUL IISUS A FOST RASTIGNIT MIERCURI 14 NISAN LA ASFINTITUL LUI MIERCURI A FOST PUS IN MORMANT SI A STAT DIN INCEPUTUL LUI JOI (DUPA ASFINTITUL LUI MIERCURI) PANA DUPA INCHEEREA SABATULUI (ADICA IN INCEPUTUL ZILII ANTAI A SAPTAMANII -DUMINICA) EXACT 3 ZILE SI 3 NOPTI DUPA SEMNUL LUI IONA ADICA 72 DE ORE. JOIA ACEEA ERA O ZI MARE DE SABAT (SABAT CE CADEA IN CURSUL SAPTAMANII SI DESCHIDEA CELE 7 ZILE DE SARBATOARE PROPRIU ZIS)A FOST O SAPTAMANA CU 2 SABATE.PASTILE NOSTRU A FOST JERTFIT SI TREBUIE SA LE SA TINEM ASA CUM STA SCRIS IN EVANGHELII SI 1 CORINTENII CAP 11 23PANA LA 34 .PASTILE VOR AVEA O SINGURA DATA DIN 2012 CAND SE VOR ALIA ECUMENISMULUI CATOLIC ORTODOXII PROTESTANTII NEOPROTESTANTII SI TOT CE SE AUTODENUMESC CRESTINISM CAND SISTEMUL PAPAL VA AVEA DIN NOU INTAIETATE SI AUTORITATE TOATE LUCRURILE VOR AVEA DIN NOU O ‘ORDINE’SAR PUTEA UNA MONDIALA DAR FARA SARBATORIT.DOMNUL SA VA BINECUVANTEZE SI SA NE APERE DE SMINTEALA .DA AMIN
Cei care sunt nascuti din nou sunt liberi fata de tot si toate , sunt liberi chiar si fata de sabath.IATA UN TEXT INTERESANT TIT CAP. 1 VERSET 15
CE LAGATURA ARE LIBERTATEA SI SABATUL CU INVIEREA TUDOR?AMIN LA TIT 1 CU 15.
Tradiția spune că Domnul Isus Hristos a fost crucificat în vinerea Săptămânii Patimilor. În realitate această tradiție nu este susținută de Biblie. Domnul Isus a spus în Matei 12:39-40: „…Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pîntecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pămîntului.”
Cu toții trebuie să fie de acord cu importanța celor trei zile și trei nopți fiindcă acesta a fost singurul semn dat de Domnul Isus iudeilor.
Poate că dumneavoastră, ca mulți alții, v-ați întrebat cum e posibil să fie trei zile și trei nopți de vineri după-amiază până duminică dimineața. Răspuns: nu este posibil. Nu este posibil să socotești în mod cinstit că intervalul de vineri până duminică este unul de trei zile și trei nopți. Ca să susții crucificarea în ziua de vineri, trebuie să faci „gimnastică prin Biblie,” cu alte cuvinte, trebuie să ignori afirmația clară a Domnului nostru în ceea ce privește timpul.
Există un număr tot mai mare de învățați care recunosc greșeala punctului de vedere care sprijină crucificarea în ziua de vineri și care adoptă un punct de vedere complementar. De fapt, acest punct de vedere complementar este singurul punct de vedere adevărat conform Scripturii, care se pune total de acord cu faptele cunoscute din istorie și cu afirmația clară a lui Isus privitoare la durata șederii Sale în mormânt.
Luați în considerare următoarele:
Noi știm că ziua evreiască începea la ora 18:00. De exemplu, Sabatul evreiesc (sâmbăta) începea de fapt vineri seara la ora 18:00. Unii folosesc aceasta pentru a susține crucificarea în ziua de vineri, susținând că evreii voiau să dea corpul Domnului Isus jos de pe cruce înainte de lăsarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabat și deci, crucificarea trebuie să fi fost într-o vineri. Totuși, citiți cu grijă ceea ce spune Biblia în Ioan 19:31: „De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniți, și să fie luați de pe cruce.” Ziua următoare crucificării era O ZI DE Sabat, dar NU Sabatul OBIȘNUIT. Era O ZI MARE sau O ZI SPECIALĂ fiindcă Biblia spune în Leviticul 23:4,5: „Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe cari le veți vesti la vremile lor hotărîte. În luna întîia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului.” Și când „…aveți o adunare sfîntă: atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă…” (Lev. 23:21). Noi știm că aceasta era săptămâna Paștelui. În fiecare an, ziua în care ar cădea Paștele ar fi numită Sabat, sau ZI MARE. De aceea, NU NUMAI sâmbăta era privită ca un Sabat. Noi știm sigur, din punct de vedere istoric, că în anul crucificării Domnului nostru, Paștele a fost într-o JOI. Prin urmare acea joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.
Acest lucru fiind adevărat, este clar că afirmația Domnului privitoare la trei zile și trei nopți este absolut corectă. El a fost crucificat miercuri, în ziua dinaintea Sabatului, O ZI MARE, Paștele. Înainte de ora 18:00, El a fost coborât de pe cruce și pus în mormânt. El a înviat cândva după ora 18:00 sâmbătă seara, moment care era începutul primei zile evreiești a săptămânii. Prin urmare El a stat în mormânt:
Examinați următoarea cronologie a Săptămânii Patimilor:
Cele ce urmează reprezintă o schiță a Săptămânii Patimilor, pregătită de dl. Herman Hoyt și care se bazează pe punctul de vedere care susține că MIERCURI a fost ziua crucificării.
I. Vineri – 9 Nisan
A. Călătoria de la Ierihon la Betania și sosirea în Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-20).
B. Cina comună în Betania, în casa lui Simion leprosul, aceasta a avut loc după ora 6 după-amiaza și deci în 10 Nisan, ora evreiască, dar vineri seara conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9).
II. Sâmbătă – 10 Nisan
A. Pregătirea intrării triumfale (Luca 19:29-35).
B. Intrarea triumfală în Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-11).
III. Duminică – 11 Nisan
A. Blestemarea smochinului în drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).
B. Curățirea Templului după intrarea în cetate (Marcu 11:15-19).
IV. Luni – 12 Nisan
A. Discursurile profetice în drum spre Ierusalim (Marcu 11:20-26).
B. Propovăduirea în Templu și respingerea de către oameni (Marcu 11:27-12:44).
C. Retragerea la Grădina cu Măslini și încheierea lucrării profetice (Marcu 13:1-27; Matei cap. 24-25).
D. Mai rămân două zile până la începerea sărbătorii Paștelui (Matei 26:1-2; Marcu 14:1).
V. Marți – 13 Nisan
A. După-amiaza, înainte de apusul soarelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor să se pregătească de Paște (Matei 26:17).
B. După apusul soarelui din seara zilei de 14, a început Cina Domnului (Luca 22:16; 1 Cor. 11:23-26).
C. Urmează apoi cuvântările din încăperea de sus (Ioan cap. 13-14).
D. Acestea sunt urmate de cuvântările în drum spre Ghetsimani (Ioan cap. 15-17).
VI. Miercuri – 14 Nisan
A. Întâmplările din Grădină și trădarea Domnului Hristos (Matei 26:56; Ioan 18:1 și urm).
B. Judecata care a avut loc în ziua de 14, încheindu-se pe la 8 dimineața.
a. Înaintea lui Ana (Ioan 18:13);
b. Înaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);
c. Înaintea Sinedriului (Luca 22:66);
d. Înaintea lui Pilat (Ioan 18:28);
e. Înaintea lui Irod (Luca 23:7-8);
f. Înaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).
C. Crucificat la ora 9 dimineața și viu până la ora 3 după-amiaza.
a. Primele trei ore de lumină (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan 19:18-27; Luca 23:33-43).
i. Rugăciunea pentru dușmanii Săi (Luca 23:34);
ii. Promisiunea dată tâlharului pocăit (Luca 23:43);
iii. Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).
b. Ultimele trei ore de întuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca 23:44-46; Ioan 19:25-27);
i. Strigătul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);
ii. Strigătul de tortură fizică (Ioan 19:28);
iii. Strigătul de victorie (Ioan 19:30);
iv. Strigătul de resemnare (Luca 23:46).
D. Înmormântarea Domnului Hristos pe la orele 6 după-amiaza. La scurt timp înainte corpul Său a fost coborât și pregătit pentru înmormântare (Marcu 15:42.46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54; Ioan 19:31-42).
VII. Joi – 15 Nisan
A. Aceasta este sărbătoarea Sabatului și „ZIUA CEA MARE” despre care vorbește Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).
B. Aceasta este ziua când mormântul a fost pecetluit, ca El să nu învie (Matei 27:62-66).
VIII. Vineri – 16 Nisan
A. Este ziua când femeile au cumpărat și au pregătit mirodeniile (Marcu 16:1). Aceasta s-ar fi putut să nu se întâmple duminică, deoarece duminica a început la ora 18:00 după-amiaza și ele au venit la mormânt atât de devreme încât nu era încă lumină. Și, în afară de aceasta, pregătirea mirodeniilor durează apoximativ o zi.
B. Mai mult, Luca adaugă la relatarea din Marcu afirmând că aceste mirodenii au fost pregătite ÎNAINTE de Sabat și apoi ele s-au odihnit de Sabat (Luca 23:54-56).
IX. Sâmbătă – 17 Nisan
A. În această zi, femeile s-au odihnit, așteptând prima zi din săptămână când puteau să vină și să ungă corpul Domnului Isus (Luca 23:56, cf. 24:1).
B. În afară de această afirmație din Luca, se păstrează tăcere în legătură cu evenimentele din această zi.
X. Duminică – 18 Nisan (Aceasta este prima zi a săptămânii. Ea a inceput sâmbătă la ora 18:00 după-amiaza.)
A. Învierea s-a petrecut sâmbătă seara la puțin timp după apusul soarelui, adică începutul primei zile din săptămână conform timpului evreiesc, Domnul Hristos a stat în mormânt timp de trei zile și trei nopți, de miercuri, de la ora 18:00 după-amiaza, până sâmbătă la ora 18:00, după-amiaza.
B. Femeile au venit la mormânt devreme, Maria Magdalena ajungând acolo pe când era încă întuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1).
C. Domnul Hristos Se arată în ziua învierii:
a. Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);
b. Celorlalte femei (Matei 28:9-10);
c. Ucenicilor în drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);
d. Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);
e. Celor zece ucenici din camera de sus (Marcu 16:14; Luca 24:36-43; Ioan 20:19-25).
Ați putea spune că, într-adevăr nu este important, că singurul lucru important este faptul că El a fost crucificat și că a înviat. Cu toate acestea, dacă credeți în inspirația Cuvântului Domnului, ESTE foarte important. Domnul nostru a spus trei zile și trei nopți. Nu se poate evita această afirmație clară. Punctul de vedere al crucificării în ziua de miercuri clarifică o întrebare pe care și-au pus-o mulți dintre cei ce studiază Biblia în mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vedere tradițional al zilei de vineri.
„Dar vine ceasul, și acum a și venit, cînd închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.” (Ioan 4:23).
Legatura este aceasta:
1)faptul ca Isus Hristos a inviat este o realitate incontestabila!
2)a fi crestin inseamna a fi nascut din nou deci am trecut de la moarte la Viata!(un soi de prima inviere a noastra,daca vrei)
-daca cu adevarat suntem nascuti din nou, suntem liberi fata de tot ,religie, traditie , moarte , fata de noi insine,fata de sabat etc ( in sustinerea acestei idei este tit 3:15 care spune ca “totul este curat pentru cei curati …”
Cat despre “predicuta”ta: este adevarat ce spui dar nu prea inteleg ce vrei , anul nu este cel care trebuie nu numai ziua;binele este numit rau si invers , etc.
Avem probleme mai mari noi ca si crestini nascuti din nou!
Nu ne dam seama de responsabilitatea pe care-o avem in lume . Pliticienii fac ceea ce fac ,primesc comisioane grase pentru a da tara pe gratis si altele dar ei nu sunt singurii vinovati , Dumnezeu ingaduie aceste lucruri pentru ca noi nu ne facem treaba si.poate, le suntem model de nepotism si alte de-astea in adunari(ma feresc sa spun Biserica)
Degeaba suferim de boala studiului biblic arid si mor langa noi orfani , bolnavi, frati nebagati in seama,evitati si marginalizati, apasati mai tare in jos de cei ce ar trebui sa-i ajute sa se ridice(vezi galateni 6:1-2).
Functionam ca si o orchestra simfonica alcatuita din afoni!(credema ca o spun cu durere),cat despre dirijori am mai spus ca nepotismul infloreste la fel si doctoranzii inculti.
Iata si solutia :…daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele – il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara. (2 cronici 7:14)
si Isaia 58:12
Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte, vei ridica din nou temeliile strabune, vei fi numit “Dregator de sparturi”, “Cel ce drege drumurile si face tara cu putinta de locuit”.
Cei ce scriu istoria determina adevarul intrinsec
.