Nu este o noutate dacă afirm că la ora actuală, în mare vogă este blogul Pătrăţosului. Nici măcar bunicuţa Iliescu sau celebrul nepot al mătuşii Tamara nu au reuşit să-l detroneze de pe fruntaşa poziţie din topul WordPress. Poziţie pe care ne-a repetat de atâtea ori că nu-l interesează că nici nu-l mai credem. Asta fiindcă toţi paşii pe care îi face în blogăreală sunt meticulos calculaţi, aruncând periodic petarde alese cu chibzuinţă, pentru a provoca senzaţie şi multă gălăgie. Da, acolo unde este gălăgie şi se manifestă acut felurite controverse, se ajunge la explozii ale contorului ce numără vizitatorii unici şi, uite-aşa, se menţine afluenţa de click-uri pe acest blog, provocându-i sânge rău lui Bastrix şi nu numai.

Poate că n-ar fi de condamnat goana după clickuri, în fond trăim într-o ţară liberă, dacă treaba aceasta n-ar conduce la compromisuri etice care se bat cap în cap cu poziţia publică a posesorului acestui blog. Am avut ocazia să îmi manifest protestul faţă de metodele folosite şi faţă de implicarea blogului şi, implicit, a comunităţii adunate în jurul lui, în lupte ce ţin de politică bisericească murdară, cum a fost cazul acelei încercări de linşaj mediatic la adresa lui Nelu Tuţac, dar nici protestele mele, nici ale altora, nu au fost luate în seamă, atâta timp cât scopurile se pare că erau atinse.

Lucrurile au degenerat zilele trecute, când Pătrăţosu, având permisiunea rectorului Universităţii Emanuel, cât şi a lectorului Dan Botică de la aceeaşi instituţie, după cum se poate vedea din aceste două imagini alăturate a organizat o păcăleală de prost gust, un fel de şotie şcolărească, pe care el însuşi o numeşte “o deraiere a spiritului meu ludic”, profitând de niscaiva erori de tipar în revista “Creştinul Azi” a Uniunii Baptiste, unde în loc de ‘lector’ Dan Botică a apărut ‘rector’ Dan Botică, instituţia în cauză fiind ‘Universitatea Emanual’ din Oradea…

Dialog Danut Manastireanu – Marius Cruceru, unde ultimul afirmă că a avut aprobările lui Paul şi Dan

mărturisirea complicităţii “nebunatice” a celor trei

Vă puteţi imagina trei cadre didactice din lumea academică baptistă, căzând de acord să joace o şotie publicului românesc, utilizând blogul cel mai citit din România, oferind un articol de senzaţie, cu titlul demn de epoca de început a Evenimentului Zilei, anume: “Ultima oră: Paul Negruţ a fost schimbat din funcţia de rector al UEO?” ca apoi să ia în derâdere pe toţi cei care au căzut în plasă, înroşind telefoanele, transmiţând pe mai departe incredibila ştire… cum ar fi cei de la Revista Paşi, cărora apoi li se contestă calităţile jurnalistice, cum că dacă ar fi fost profesionişti ar fi trebuit să verifice ştirea din trei surse. Mă întreb din câte surse s-a interesat “blogherul anului” înainte de a lansa scandalurile mediatice, cum ar fi acela legat de Nelu Tuţac? Şi cât de profesionist s-au interesat cei de la Universitatea Emanuel când au invitat un renumit profesor, adept al teologiei liberale, cu vederi public declarate în favoarea homesexualilor, adică pe Iain Torrance, să conferenţieze la un colocviu dedicat lui John Bunyan?

Ştirea preluată pe situl revistei Paşi

Nu ştiu dacă vă puteţi imagina pe Dr.Mark.L.Bailey de la Dallas Theological Seminary sau pe Dr.Haddon W. Robinson de la Gordon-Conwell să aprobe ca vreun năzdrăvan conferenţiar de-al lor să publice o asemenea ştire pe blogul ‘privat’ – ei bine, acest ‘privat’ este un cuvânt cheie în defensiva colţuroasă a Pătrăţosului, după cum vom vedea puţin mai încolo. Sau, venind pe meleaguri mai apropiate, nu ştiu dacă vă puteţi imagina pe rectorul de la UBB, dl.Andrei Marga, aprobând un asemenea gest de la vreun colaborator mai tânăr şi mai jucăuş. Sincer, eu nu-mi pot imagina treaba asta şi, mărturisesc cu mâna pe inimă că am o imaginaţie bogată. Desigur, într-o ţară originală, avem şi-o Universitate Emanuel originală, teologi originali, pedagogi originali, şamd. Din păcate, se pare că originalitatea lor se manifestă prea mult atunci când au un interes privat, chiar dacă acesta este dăunător interesului public al baptiştilor români. Aş vrea să mă înşel eu, dar oare chiar mă înşel?

Ei bine, când unul şi altul l-au întrebat cu privire la această cacialma, Pătrăţosu a devenit defensiv, clamând brusc un caracter strict personal pentru blogul său.

teoria spaţiului privat sau aruncarea de praf în ochi

atâta patos defensiv doar la cel care vroia să fie judecat de Marea Adunare Naţională

N-ar fi totul pierdut dacă, măcar atunci când oameni care nu-i sunt vrăjmaşi Pătrăţosului, cum ar fi Cristi B, Cosmin Pascu, Dănuţ Mănăstireanu şi alţii, care au tras semnale de alarmă asupra neprincipialităţii din situaţia în cauză, am fi asistat la o recunoaştere a pasului greşit, cât de mică, un gest acolo, măcar formal… Nimic. Omul îşi apără spaţiul lui privat şi dreptul lui la a deraia (vedeţi imaginile alăturate). Şi asta ar fi, la un moment dat acceptabil, dacă am observa vreo consecvenţă cu acest punct de vedere. Dar nu e.

Este blogul lui Marius Cruceru un spaţiu privat? Spune el adevărul aici sau ne duce cu zăhărelul, aşa cum mie-mi vine-a crede că o face foarte des, în goana după click-uri şi după împlinirea intereselor de politică bisericească? Politică despre care el însuşi declară prin comentarii că n-ar fi fost niciodată fecioară… înţeleagă fiecare ce-o vrea din asta… Rezistă el pe poziţii sau este o altă exemplificare a proverbului: “Fiecare pasăre pre limba ei piere?”

Uitaţi ce spune tot Pătrăţosu, când cu alegerea noului Patriarh. Oh, yeah! Blogul e un spaţiu public! Poftim cultură cum se schimbă faţa omului! Dintr-odată devine responsabil cu informarea, atât pentru baptişti cât şi pentru alţii care vin în vizită. Dintr-odată vrea să folosească blogul pentru a corija carenţele mass-media cât şi pretenţiile BOR… Acum nu mai este spaţiu privat?

interesul poartă fesul

Mai mult, dacă consultaţi şi această ultimă poză, veţi vedea că în vară, Marius Cruceru găsea de cuviinţă să distribuie gratuit, în format pdf, revista Creştinul Azi a Uniunii Baptiste. Şi, urmărind sublinierile din imagine, puteţi observa că dânsul nu trata de loc blogul propriu ca fiind vreun cuibuşor de nebunii, ba îl considera vrednic să propage informaţia de calitate, pentru că el, măria sa blogul, reprezintă un spaţiu foarte vizibil.

Public sau Privat? Când să-l credem pe Cruceru?

Mă întreb oare când grăieşte adevărul amicul cel Pătrăţos? Când îşi declară blogul o chestiune publică? Sau când îl declară una privată? Şi, dacă dânsul este aşa de curios cu legalitatea gesturilor altora, mă întreb dacă el a avut acceptul scris al Comitetului Uniunii Baptiste, pentru distribuirea copiilor integrale în variantă pdf a revistei uniunii, care este protejată de legea copyrightului şi care este până în ziua de azi disponibilă la download pe respectivul blog? Sau este cumva o altă scăpare nevinovată în ce priveşte această legislaţie? N-ar fi prima oară din direcţia UEO. Dar, desigur, nu există nicio legătură între Pătrăţosu şi Marius Cruceru, distinsul conferenţiar de la UEO. Ce face acesta în viaţa privată nu are nicio legătură cu instituţia. În sfârşit m-am prins! E ca în treaba aia cu: “Nu fă ca popa….” Că mult mi-a trebuit, frate!

PR: wait… I: wait… L: wait… LD: wait… I: wait… wait…