Bodo

Uite că a fost Proconsul la Galați! Da, un eveniment inedit, (cum ar putea fi altfel?), desfășurat miercuri, 7 decembrie, în cocheta sală a Teatrului Dramatic „Fane Tardini” din localitate. Organizată de Cătălin Dupu cu concursul Adrianei Pașcan, cea care a cântat câteva piese în deschidere, vizita lui Bodo & Co mi-a dat șansa să analizez puțin pe viu fenomenul Proconsul.

Nu este niciun secret pentru nimeni faptul că Bodo și câțiva dintre ai lui au comis-o, adică s-au botezat la Râul Vieții din București. Un gest care, surprinzător, pare mai degrabă a nemulțumi decât a ferici pe marea masă a evanghelicilor români. Se comentează cum că n-ar fi o convertire autentică… fiindcă băieții L-au îmbrățișat doar pe Isus, nu și subcultura ghettoului evanghelic. Cum ar putea, zic contestatarii, ca cineva atins de Isus să continue să cânte ceea ce cântă Proconsul? Cum de nu își validează ei convertirea prin a cânta doar imnuri din cartea neagră sau, măcar ceva praise & worship? De parcă atunci când se convertește un profesor de muzică acesta nu mai predă elevilor decât muzică de inspirație creștină… sau dacă se convertește un croitor, toată viața lui nu mai confecționează decât îmbrăcăminte cultică De ce oare Kaka nu joacă și el în echipa bisericii? Păcătosul! Cât li se potrivește contestatarilor articolul lui Petru Lascău, Poticnitul!

Evident, lumea s-a bulucit să vină la concert, dar săracii oameni n-au fost pregătiți pentru ce îi aștepta la teatru. Ca urmare, un prim val a evadat în prima parte. Cântecele Adrianei nu erau pe gustul celor veniți pentru Proconsul așa că unii nu au mai avut răbdare și au părăsit sala, inițial arhiplină. O mai mare dezamăgire au avut frații noștri când s-a urcat pe scenă Bodo cu ai lui. Nu știu la ce s-au așteptat, evident este că au fost șocați săracii de ei, altfel nu ar fi părăsit, rând pe rând, sala teatrului, finalul concertului fiind prins de mai puțin de 50% dintre spectatorii inițiali. E drept, aceștia s-au bucurat din plin de spectacol, au cântat, au aplaudat, au cerut bisuri, au făcut o atmosferă prin care l-au ținut în priză pe Bodo, neafectat în vreun fel de abandonul celor mulți. Mulți sunt chemați dar puțini aleși

Bodo

Bodo și ai lui au fost în mare vervă. Au interpretat piese mai vechi și mai noi, unele cu mesaj creștin, dar toate interpretate în stilul lor caracteristic. Ca și o concesie făcută evanghelicilor (care probabil deja plecaseră), spre final au interpretat, magistral aș spune, o piesă celebră, tradusă din repertoriul australienilor de la Hillsong, anume Hosanna.

Sincer să fiu, mie mi-a plăcut foarte mult de Bodo. Le-aș recomanda profilor de pe la școlile noastre teologice să-și ducă studenții la concertele Proconsul de genul celui de la Galați. Bodo și ai lui pot fi o sursă unică de inspirație, meritând un studiu pe caz. Ei pot da lecții cum să fii în lume fără să îi aparții ei, cum să modulezi un mesaj în cultura epocii în care trăiești, cum să impui respect prin valoare, cum să fii în luminile rampei fără să-ți pierzi busola, cum să-ți vezi de treabă în ciuda corului contestatarilor de profesie, cum să te rogi pe scenă fără să pari un ipocrit șamd.

Am plecat de la concert dând slavă Domnului. Îmi pare rău de cei care au plecat întristați, dar nu pentru tristețea lor ci pentru că au jucat rolul fratelui mai mare din pilda fiului risipitor. Un rol pe care, din păcate, și-l asumă mult prea mulți dintre coreligionarii noștri.

Nu vreau să spun că lucrurile au fost perfecte… s-a început mai târziu decât a fost anunțat… evenimentul ar fi trebuit să aibă un focus mai pronunțat… luminile scenei au fost oribile, mare parte a timpului… dar pe ansamblu a fost un spectacol reușit. Mai puțin pentru cei care au crezut că va fi altceva.

Câteva imagini puteți vedea mai jos. Pentru o galerie cu peste 40 de fotografii, o să vă rog să dați un click aici.

James

Vali

Bodo

Adriana Pașcan

Teatrul Dramatic „Fane Tardini”, Galați