Problema este că atunci când suntem confruntați cu Cuvântul ar trebui să nu ne bazăm pe stereotipiile altora și să nu lăsăm pe alții să gândească pentru noi… Unii refuză să facă acest lucru, așa că se bazează pe șabloanele care le sunt la îndemână.

Păi nene, creștinismul nu este o religie a fricii! Asta încearcă unii denigratori să prezinte! De la început, prin Moise, Dumnezeu a pus în față omului alternativa: “Ți-am pus în față binele și răul, viața și moartea! Alege viața ca să trăiești…” Păi ce ai vrea să spună Dumnezeu: “Alege moartea dacă vrei să-ți faci de cap?” Tu ce învățătură dai copilului tău? “Mergi tată și joacă-te în intersecție, că nu și se întâmplă nimic!” Așa faci? Adică dacă îl înveți ce trebuie, te folosești de frică? E o educație a fricii? Nu tată, asta înseamnă să oferi informație corectă. Nu să-l lași pe el să experimenteze ce înseamnă joaca în intersecție, că moare. De-a binelea și iremediabil.
Creștinismul este o religie a dragostei, bazată pe un Dumnezeu care îl iubește pe om și-i vrea binele. Și nici măcar nu-l obligă să facă ce este bine, ci îi dă alegerea, îi pune opțiunile în față. Evident, că din dragoste, îl avertizează de consecințele alegerilor greșite. Dar asta nu înseamnă că e o religie a fricii.

Afirmi că vrei să fii rațional. Dar rațiunea noastră se bazează pe informații. Dacă nu ai ca fundament niște valori reale și niște informații adevărate, tot procesul rațional e asemenea funcționării unui computer virusat, în cel mai bun caz. Ți se pare că merge, dar el delirează, așa zisa funcționare fiind neproductivă și conduce la pierderi de date. Nu numai că nu-și face treaba cum trebuie, dar mai inoculează și pe alții cu garbage. Iar în final, computerul suferă un crash si nu mai pornește. La computere însă este simplu, reformatezi hardul și gata.

În viața reală nu e așa de simplu.
E simplu sa teoretizezi cu Power Puf dar în practică lucrurile nu stau așa.

Mihai