week-end în deltă!

Un prieten bun, fost coleg de facultate, m-a invitat în acest week-end în Deltă. Voi merge împreună cu Bogdan, băiatul meu, care azi, 14 septembrie, își serbează ziua de naștere, invitația aceasta venind ca un cadou perfect pentru el. Sper că ne vom întoarce cu ceva povești pescărești reale, mai tari decât cea din poza alăturată. Nu… ciortanul acela nu e luat de la Metro, nici de la Carrefour… chiar dacă e pozat în fosta mea bucătărie. A fost capturat pe bune, într-o amărâtă de baltă, superbraconată.

Așa că, dacă n-o să vă răspund la comentarii două zile, să știți că e ‘motivată’ tăcerea! Între timp, sper să luați exemplu de la Acidutu, sărind gardul la blog cât de des puteți, lăsând urme lizibile!

Capul șarpelui

Azi am fost să pescuiesc în Dunăre, chiar la ieșirea din Brăila. După câțiva ani în care am cochetat cu pescuitul în felurite bălți, mi-am zis că adevăratul pescar este cel care prinde peștele din Dunăre. Încurajat de oarece răcire a vremii, datorată ploii torențiale de ieri, cu multă, multă grindină, azi, la 6 a.m., eram deja cu bețele pe gârlă.

A fost un timp interesant… a debutat cu o ploaie care m-a udat ciuciulete, asta fiindcă nu aveam nimic de protecție. Dacă tot se anunță cea mai mare secetă în România din ’46 încoace, eu eram convins că este imposibil să plouă torențial două zile la rând. Uite că a fost posibil! Dar har Domnului că n-a fost și grindină!

Apoi pește n-am prins, cu excepția unei moculițe tare frumoase, care ar fi câștigat sigur un concurs de ‘Miss Moaca’ dacă ar fi supraviețuit zilei de azi. N-a fost să fie – am dus peștele mamei mele, cadou pentru ziua ei de naștere (tot azi), împreună cu florile de rigoare. Vânat nu pot să duc fiindcă nu sunt vânător ca Esau, un ied din turmă Continue reading