Am cumpărat pe eBay, din Germania, un obiectiv foto vechi, a cărui fabricație a încetat în 1971, pe vremea când nu știam cu ce se mănâncă măcar un Smena 8, darămite un Nikon.
Vânzătorul, Herr Rolf, vroia să-l vândă doar în Germania. I-am scris un email, spunând că Deutsche Post și DHL trimit fără probleme pachete și în România, că la urma urmei suntem și noi în UE. Spre surpriza mea Her Rolf a acceptat să-mi vândă mie obiectivul său și să-l trimită prin Deutsche Post.
După ceva vreme, alarmat că nu-mi venise pachetul, m-am dus la poștă, celebra Poșta Română, să întreb dacă nu cumva știu ei ceva. Ei, pachetul meu era sosit de multe zile, dar nimeni nu știa de ce nu am fost avizat să vin și să-l ridic… No comments!
Bucuros că am intrat în posesia lui, l-am desfăcut și am găsit înăuntru o minunăție de obiectiv, în stare foarte bună, cum numai nemții știu să păstreze un lucru peste ani și ani… l-am montat pe aparat și am văzut că merge brici. Uitați o mostră, două…
I-am scris imediat neamțului, mulțumindu-i pentru că a împachetat cu grijă obiectivul și, în treacăt, am amintit că lipsea micul căpăcel frontal, specificând că nu-i nicio problemă, că găsesc eu altul să-l înlocuiesc.
Azi am găsit pe jos, în curte, asta deși am ditamai cutia poștală în stradă, un bilețel de la poștă, cum că trebuie să mă prezint urgent… Spre surpriza mea, la poștă mă aștepta o trimitere cu căpăcelul lipsă de la Herr Rolf, împreună cu un filtru UV nou-nouț, ca bonus pentru omisiunea de a pune căpăcelul de prima dată…. Jos pălăria Herr Rolf!
Dar povestea nu se termină aici. Plicul de la Herr Rolf a fost manipulat la Poșta Română de un nea Caisă. Nea Caisă, român neaoș cu apucături de rrom, a rupt plicul să vadă dacă nu e rost de vreun kilipir… Credea fraierul că Herr Rolf mi-ar fi trimis ceva kreițari sau bijuuri… Nema! Omul mi-a trimis o bucată de plastic… era vorba doar de corectitudinea lui, nu de valoarea în sine a obiectului. Neamțul e neamț și ține la obraz. Nea Caisă este român și asta e cea mai bună scuză posibilă!
Long story short… Am primt toată bagatela preambalată într-o pungă de nylon. Pungă legată cu o sfoară, sfoară care era fixată cu un sigiliu. Sigiliu de plumb. Da, în mileniul III, Poșta Română sigilează pungile de nylon cu plumb… oh, ce minți bolnave trebuie să fie în leadershipul lor… n-au auzit că plumbul este toxic? Oricum, îmi pare rău că l-am aruncat la tomberon, cele câteva grame de plumb valorau mai mult decât căpăcelul meu de plastic, 
lucru care mi-a adus aminte de scrisoarea recomandată de la Distrigaz pe care am primit-o cu somație de decuplare de la rețea, pentru o factură neplătită în valoare de 0,26 lei… pe cuvânt! N-am vrut să dau 3.50 comision la bancă pentru a plăti o factură de 0.26 lei și m-am trezit cu o somație, pentru trimterea căreia Distrigaz a cheltuit mult mai mult decât valoarea creanței… Români, bre!…
Revenind la plicul meu… adică la punga de plastic pe care mi-a înmânat-0 poșta, în ea am găsit un sofisticat Raport de neconformitate în care se preciza că trimiterea externă prezenta urme de violare… ce urme dom’le că plicul original dispăruse cu totul! Mai era și un proces verbal, pe două pagini, cu scris de birjar, evident la mine a rămas copia de la indigo… în care se descrie rezultatul anchetei probabil… evident fără a se pomeni ceva de nea Caisă, românul funcționar al statului cu năravuri de rrom sadea, cel care a produs urme de violare corespondenței mele cu Herr Rolf… In fine, mai era acolo și o scrisoare în limba germană de la Herr Rolf, scrisoare unde neamțul a pus numele și adresa mea în antet, făcând astfel posibilă identificarea destinatarului după ce nea Caisă a produs acele urme de violare și a dispărut cu plicul original.
M-am bucurat că măcar Herr Rolf mi-a urat nemțește “Gut Licht”, adică, pre limbajul fotografilor “Lumină bună!”
Pățania asta m-a făcut să înțeleg mai bine de ce nu avem noi ce căuta în Schengen și în UE. Nu m-aș mira dacă într-o zi ne-om trezi expulzați pe-afară, fiindcă o merităm din plin. Pe bune!
Tocmai ce s-a anunțat victoria Angelei Merkel în Germania, reprezentanta CDU – doamna kanzelerin, asigurându-și încă un mandat în fruntea guverului german. Este impresionant succesul politic al acestei femei, crescută în DDR și hrănită cu binecunoscutul salam cu soia de care ne aducem și noi aminte, chiar dacă Germania Răsăriteană a lui Erich Honecker prezenta un comunism cu față mai umană decât România ceaușistă. Urmașa lui Bismark îmi aduce aminte de prima doamnă de fier a politicii, Margaret Thatcher, cea care a avut o prestație la fel de bună pe când locuia în Downing Street 10.