Category Archives: cultura

Bodo & Proconsul in concert la Galati

by

1

Bodo

Uite că a fost Proconsul la Galați! Da, un eveniment inedit, (cum ar putea fi altfel?), desfășurat miercuri, 7 decembrie, în cocheta sală a Teatrului Dramatic „Fane Tardini” din localitate. Organizată de Cătălin Dupu cu concursul Adrianei Pașcan, cea care a cântat câteva piese în deschidere, vizita lui Bodo & Co mi-a dat șansa să analizez puțin pe viu fenomenul Proconsul.

Nu este niciun secret pentru nimeni faptul că Bodo și câțiva dintre ai lui au comis-o, adică s-au botezat la Râul Vieții din București. Un gest care, surprinzător, pare mai degrabă a nemulțumi decât a ferici pe marea masă a evanghelicilor români. Se comentează cum că n-ar fi o convertire autentică… fiindcă băieții L-au îmbrățișat doar pe Isus, nu și subcultura ghettoului evanghelic. Cum ar putea, zic contestatarii, ca cineva atins de Isus să continue să cânte ceea ce cântă Proconsul? Cum de nu își validează ei convertirea prin a cânta doar imnuri din cartea neagră sau, măcar ceva praise & worship? De parcă atunci când se convertește un profesor de muzică acesta nu mai predă elevilor decât muzică de inspirație creștină… sau dacă se convertește un croitor, toată viața lui nu mai confecționează decât îmbrăcăminte cultică :-) De ce oare Kaka nu joacă și el în echipa bisericii? Păcătosul! Cât li se potrivește contestatarilor articolul lui Petru Lascău, Poticnitul!

Evident, lumea s-a bulucit să vină la concert, dar săracii oameni n-au fost pregătiți pentru ce îi aștepta la teatru. Ca urmare, un prim val a evadat în prima parte. Cântecele Adrianei nu erau pe gustul celor veniți pentru Proconsul așa că unii nu au mai avut răbdare și au părăsit sala, inițial arhiplină. O mai mare dezamăgire au avut frații noștri când s-a urcat pe scenă Bodo cu ai lui. Nu știu la ce s-au așteptat, evident este că au fost șocați săracii de ei, altfel nu ar fi părăsit, rând pe rând, sala teatrului, finalul concertului fiind prins de mai puțin de 50% dintre spectatorii inițiali. E drept, aceștia s-au bucurat din plin de spectacol, au cântat, au aplaudat, au cerut bisuri, au făcut o atmosferă prin care l-au ținut în priză pe Bodo, neafectat în vreun fel de abandonul celor mulți. Mulți sunt chemați dar puțini aleși :-)

Bodo

Bodo și ai lui au fost în mare vervă. Au interpretat piese mai vechi și mai noi, unele cu mesaj creștin, dar toate interpretate în stilul lor caracteristic. Ca și o concesie făcută evanghelicilor (care probabil deja plecaseră), spre final au interpretat, magistral aș spune, o piesă celebră, tradusă din repertoriul australienilor de la Hillsong, anume Hosanna.

Sincer să fiu, mie mi-a plăcut foarte mult de Bodo. Le-aș recomanda profilor de pe la școlile noastre teologice să-și ducă studenții la concertele Proconsul de genul celui de la Galați. Bodo și ai lui pot fi o sursă unică de inspirație, meritând un studiu pe caz. Ei pot da lecții cum să fii în lume fără să îi aparții ei, cum să modulezi un mesaj în cultura epocii în care trăiești, cum să impui respect prin valoare, cum să fii în luminile rampei fără să-ți pierzi busola, cum să-ți vezi de treabă în ciuda corului contestatarilor de profesie, cum să te rogi pe scenă fără să pari un ipocrit șamd.

Am plecat de la concert dând slavă Domnului. Îmi pare rău de cei care au plecat întristați, dar nu pentru tristețea lor ci pentru că au jucat rolul fratelui mai mare din pilda fiului risipitor. Un rol pe care, din păcate, și-l asumă mult prea mulți dintre coreligionarii noștri.

Nu vreau să spun că lucrurile au fost perfecte… s-a început mai târziu decât a fost anunțat… evenimentul ar fi trebuit să aibă un focus mai pronunțat… luminile scenei au fost oribile, mare parte a timpului… dar pe ansamblu a fost un spectacol reușit. Mai puțin pentru cei care au crezut că va fi altceva.

Câteva imagini puteți vedea mai jos. Pentru o galerie cu peste 40 de fotografii, o să vă rog să dați un click aici.

James

Vali

Bodo

Adriana Pașcan

Teatrul Dramatic „Fane Tardini”, Galați

Gary Chapman la Bookfest

by

0

Mai sunt doar câteva zile până la debutul conferinței “Limbajele Iubirii” cu Gary Chapman și Don Christensen, eveniment care va fi găzduit de Palatul Național al Copiilor din București între 23 și 26 mai a.c.

Mai multe informații despre acest eveniment, precum și modalitatea de înscriere, se pot accesa dând click pe bannerul de mai jos.


Având “complicitatea” editurii Curtea Veche, cea care a publicat multe dintre cărțile lui Gary în limba română, BIG Impact organizează la Romexpo, unde în aceeași săptămână se va desfășura Bookfest – cel mai cunoscut salon de carte autohton – o întâlnire a reputatului autor creștin cu publicul românesc.

Așadar, vineri 27 mai a.c. în cadrul Bookfest cei care doresc pot participa la următoarele evenimente:

16:00 Conferință de presă cu Gary Chapman

18:00 Lansare de carte – Gary Chapman

18:30 Sesiune de autografe – Gary Chapman

În contextul în care peisajul care defilează forțat prin fața ochilor noștri pendulează dureros între ghetto și mahala, mă bucur că printr-un concurs fericit de împrejurări putem să ne prezentăm onorabil în fața cetății, cu o mărturie a unui om care ne face cinste, promovând într-un mod extraordinar valori care, din păcate, au ajuns doar o aramă sunătoare în perimetrul eclesial.

Nu pot să nu menționez aici modul exemplar în care am colaborat cu Editura Curtea Veche, calitatea umană și profesională a celor cu care am lucrat pentru elaborarea acestui plan și disponibilitatea lor de a se asocia acestui efort menit unei fructificări maxime a prezenței lui Gary Chapman în România.

 

O floare pentru Ionatan

by

9

Constat că s-a lăsat o tăcere ca de mormânt asupra poetului Ionatan Piroșcă. Dacă anul trecut, pe vremea aceasta, vestea decesului a acaparat blogosfera evanghelică, azi, exact la un an de la înmormântarea celui care este considerat cel mai mare poet al evanghelicilor români, nu am dat de nicio mențiune pe vreun blog sau pe vreun site. Absolut nimic. Probabil numele lui nu mai “vinde” bine, nu mai generează trafic, nu mai produce salturi în top. Până și Sorina împarte cu generozitate flori virtuale Florinelor și Florinilor, dar niciuna pentru Ionatan.

Ca lucrurile să fie și mai triste, constat că situl personal lansat cu mai puțin de un an înainte de moarte la www.ionatanpirosca.net este pustiu si gol. Probabil costa prea mult găzduirea lui. Pe Jurnalul scrierii iubirii, totul este clar, Ionatan a plecat la Al Tău bal… se pare că e așa de bine acolo că nu mai e cazul să adauge alte file. Noroc că WordPress nu șterge conturile și îi mai vedem încă urmele umblării printre noi.

Pentru cei interesați îi anunț că săptămâna care vine (da, după Înviere!)  se preconizează că livezile de meri vor fi în floare. Flori de Ionatan.

In Memoriam IOSIF STEFANUTI – download Almanahul MESAJ 2010

by

6

De-a lungul anilor am colaborat în multe proiecte cu pastorul Iosif Ștefănuți. Alături de el nu exista loc pentru compromis în ceea ce privește calitatea – indiferent cât de greu era să obții ce era mai bun el făcea presiune continuă spre a te determina să scoți maximum din situația sau oportunitatea respectivă. În mod nativ eu am fost orientat întotdeauna spre soluția mai ușoară – mulțumită lui m-am schimbat mult în bine la acest capitol.

Această însușire a lui, această perseverență în căutarea excelenței cred că a fost secretul care l-a condus spre realizări deosebite în domenii atât de variate: spiritual, cultural, social, medical, nonprofit, leadership development, etc. A avut criticii lui și eu m-am numărat într-o vreme printre ei, nemulțumiți fiind că s-a implicat în atâtea domenii. La un moment dat a început și el să își reproșeze acest lucru însă, privind acum retrospectiv nu cred că a avut încotro. A fost un om extrem de creativ și vizionar, fiind cu un pas înaintea celorlalți, văzând oportunități pe care nimeni nu le vedea și pe care nu putea pur și simplu să le lase să treacă pe lângă el. A fost unul dintre acei oameni rari care fac ca lucrurile să se întâmple și a avut un dar extraordinar de a motiva pe cei din jur să se ralieze în sprijinul proiectelor sale.

În urmă cu câțiva ani, un om de afaceri american, Jim Mullin, mi-a mărturisit un lucru interesant: “Îl cunosc pe Joseph de multă vreme și am observat un lucru curios. Toți oamenii și toate organizațiile care au lucrat cu el au progresat extraordinar de mult. Nu știu cum se face asta, dar el pare a fi o rampa de lansare.” Apoi a început să îmi exemplifice cu nenumărate situații care sprijineau punctul lui de vedere.

Unul dintre proiectele recent elaborate cu pastorul Ștefănuți este acela al Almanahului MESAJ 2010, ieșit din tipar în octombrie anul trecut, în condiții grafice de excepție, datorită sprijinului lui Ovidiu Blaj și al celor de la Carmel Print din Arad.  A fost ideea și meritul lui Iosif Ștefănuți în realizarea acestei lucrări deosebite. El a mobilizat oamenii să scrie, el a trasat direcțiile majore pe care să se axeze conținutul, eu am încercat doar să-l ajut la editare și tehnoredactare. Ar fi putut ieși chiar mai bine dacă nu eram forțați să lucrăm contra cronometru, întrucât articolele au venit cu întârziere, dar și așa dânsul a fost foarte mulțumit de rezultat.

Am vorbit cu soția pastorului, Mia Ștefănuți și dânsa și-a dat acordul să punem la download pdf-urile cu conținutul almanahului, favorizând astfel accesul nemijlocit al celor interesați la această lucrare inițiată și coordonată de cel plecat deunăzi dintre noi. Aceasta a fost de fapt și intenția dânsului, ca după o vreme să dăm liber la download acestui document, ca oricine să poată avea acces la el. Mai jos găsiți linkurile de download, vreau însă să mai fac câteva precizări. În primul rând, această lucrare rămâne sub protecția copyrightului, nici o parte din ea nu poate fi reprodusă parțial sau integral fără acceptul scris al autorului ei. În al doilea rând, menționez că din materialul pus la download lipsește cuprinsul care a fost alcătuit de cei de la tipografie și care nu se află în posesia mea.

Iată linkurile de download:

Ce poți spune după o înmormântare?

by

0

Am fost azi la înmormântarea lui Ionatan. Recunosc că nu este genul de socializare care îmi place, dar de regretatul poet m-au legat prea multe ca să-mi găsesc scuze și să nu particip. Anii de lucru împreună, câteva proiecte notabile la care am transpirat pe vremuri, poezia lui și aspirația spre excelență, multe discuții în contradictoriu, ba chiar și decizia de a merge pe drumuri separate acolo unde nu am găsit altă cale. Ca să nu mai vorbesc că am copilărit în aceeași biserică, chiar dacă Ionatan era cu câțiva ani mai mare decât mine.

Am făcut și ceva fotografii astăzi dar nu știu dacă e decent să le public. Probabil că n-am să o fac. Oricum, senzorul aparatului este incapabil să înregistreze durerea. Nu are în meniu vreun reglaj al balansului durerii, așa cum e cu balansul de alb, claritatea, contrastul, etc așa că mi-e teamă ca aceste poze nu vor putea fi interpretate corect de către eventualii privitori. Fiindcă am văzut azi enorm de multă durere. O durere exteriorizată, nedisimulată, în cazul soției lui Ionatan, a sorei lui Ionatan și, mai ales, a mamei lui Ionatan. Ce altceva te-ai putea aștepta de la o soție, de la o soră și de la o mamă? Ce cuvânt de mângâiere ai putea avea pentru ele? În același timp am văzut și o durere interiorizată, ținută sub cheie, dar nicidecum mai mică, în cazul celor două fiice ale poetului plecat dintre noi. Nu cred că ele au acceptat ceea ce s-a întâmplat. Păreau a fi atins acel nivel de paroxism al durerii care te amuțește pur și simplu, determinându-te să privești undeva în gol, fiind incapabil să mai reacționezi conform tiparelor. A fost sfâșietor să le vezi aplecate de-asupra gropii, aruncând o ultimă floare, înainte ca pământul să fie prăvălit întru întoarcerea în țărână a părintelui lor. Fetele acestea merită rugăciunile noastre. E un bine pe care încă i-l mai putem face lui Ionatan.

Izolat printre aceste femei și fete, tatăl lui Ionatan trebuia să fie bărbatul puternic, un rol extrem de ingrat într-un asemenea context. Nu l-am văzut plângând, nu l-am văzut văicărindu-se, nu l-am văzut nici măcar încruntat. Părea chiar detașat de tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Atunci când sicriul fiului său a fost scos din biserică, l-am văzut susținându-și soția, cu un braț ocrotitor, după umeri, în acel moment extrem de critic. Îl cunosc de mic copil și întotdeauna l-am perceput ca pe un om sever, care impunea o oarecare distanță. Dar când i-am strâns astăzi mâna, prelung, în tăcere, ca într-o conexiune digitală de mare viteză am putut face download-ul întregii lui dureri, care m-a lăsat fără cuvinte. De aceea mi-e teamă că pozele sunt înșelătoare în situația de față.

Încă ceva: în mod extrem de sugestiv, trupul lui Ionatan a fost pus într-un mormânt nou, care trebuia să fie destinat altcuiva, situat undeva la marginea câmpului, departe de zgomotele orașului. Nu e niciun pom prin preajmă, cum își dorea Eminescu, dar nu-i bai. Poetul nostru a ales să stea la altă umbră.

O surpriză plăcută, dacă mai pot spune și așa ceva, a fost participarea lui Daniel Farcaș, a lui Cristi Țepeș și a câtorva prieteni de-ai lui Ionatan de la biserica Străjerul din Iași. Probabil că au mai fost și alții, veniți din depărtare, dar întrucât nu i-am cunoscut sau recunoscut, nu pot să le amintesc prezența.

Și dacă durerea a fost cuvântul la ordinea zilei, așa cum i-am spus și A.Damei în răspunsul la un comentariu de la un post anterior, ar trebui să ne consoleze faptul că adevărata durere a suportat-o Ionatan pentru a trăi printre noi. Măcar pentru el, durerea aceasta de a ne suporta s-a terminat. Și, ca să nu ne fie greu, ne-a lăsat cadou poezia lui. Sper, din toată inima, că nu vom lăsa ca praful să se așterne asupra ei și că vom prețui cum se cuvine, măcar postum, contribuția lui la cultura și spiritualitatea română.

Ionatan a închis Taraba cu Fluturi și a plecat

by

2

Am aflat că în seara aceasta Ionatan Pirosca a închis Taraba cu Fluturi și a plecat. În urmă rămân amintirile despre un om care a vrut să vorbească despre Dumnezeu și cel mai bine a făcut-o în versuri, acestea din păcate înțelese și apreciate de un număr tare mic de semeni. Considerat pe merit drept cel mai bun poet al evanghelicilor români, Ionatan a ales drumul greu al promovării valorilor culturale autentice, într-un mediu în care subcultura specifică cocoloșea incultura, provocând adevărate ravagii. A reușit să trezească interes și să dovedească că se pot impune adevăratele valori, meritele fiindu-i recunoscute și dincolo de granițele confesionale, prin primirea sa în rândul Uniunii Scriitorilor. Plecarea lui dintre noi mă face să mă întreb încă o dată oare de ce mor poeții de tineri? De ce lor nu le este dat să-și legene nepoții pe genunchi? În mod extrem de sugestiv, ultima postare din blogul său poetic “Jurnalul Scrierii Iubirii” este o poezie intitulată Al Tău bal. Omul Ionatan Pirosca și-a dorit ca Dumnezeu să îl invite la al Său bal și astăzi dorința i-a fost împlinită, cu riscul de a ne lăsa pe noi cu semnele de întrebare.

A închis taraba și a plecat ca să stea la umbra Lui. Așa cel puțin ne-a dat de înțeles printr-o altă poezie, la fel de strategic poziționată, pe situl lui personal.

La umbra Ta

La umbra Ta vin codrii să-și odihnească frunza
de verdele văratec ce-n ele s-a-ncrustat
și cerul nopții, mândru-și adăpostește spuza
de stele obosite de-atâta licăr ‘nalt.

La umbra Ta se naște și piere-ntre albastruri
nimicul niciodatei din care toate curg
cu grijă însăilate, ca haina pe sub nasturi.
Sub umbra Ta e ziuă  și-n umbra Ta-i amurg.

La umbra Ta, Părinte, cresc negri chiparoșii,
și albă, neaua lumii se-așterne peste ei
cum dimineața vine din zorii triști și roșii,
peste bărbații zilei, peste-ale ei femei.

La umbra Ta, cu grijă, un pas mai fac și tremur.
Sfânt, fanionul păcii e-un alb însemn ce sus,
oh, cât mai sus ridicu-l, cu frică și cutremur,
cum ridicatu-și crucea spre ceruri pe Isus.