Ce înseamnă şi capitalismul acesta! Îmi povestea azi un amic care tocmai şi-a luat un laptop din SUA că după două zile s-a dus cu el înapoi la magazin să-l schimbe, fiindcă tasta de spaţiu scârţâia urât când era acţionată. Bineînţeles că laptopul în cauză a fost schimbat imediat şi, stupoare, a primit 33 de dolari înapoi fiindcă, între timp, acel model se ieftenise.

Există şi la noi începuturi timide de adoptare a unor năravuri din astea occidentale. De exemplu, magazinul meu preferat de tehnică fotografică F64 practică din când în când promoţii de tip Buy Back. Chiar acum oferă o reducere de 400 lei la achiziţionarea unui obiectiv Nikon 18-200 VR sau a unui body D300 pentru cei care predau la magazin un obiectiv de kit vechi Nikon 18-55. Pe piaţa SH un asemenea obiectiv este nevandabil sau se vinde sub 200 de lei. Deci promoţia F64 este una cu adevărat viabilă.

Nu mică mi-a fost surpriza să văd via România Evanghelică, cum că Societatea Biblică din România oferă promoţii gen Buy Back pentru Biblii:

Biblia ta seamănă cu cea a bunicii? Schimb-o acum cu una nouă şi primeşti reducere 10%!

Mi-aş dori să văd în jurul meu o grămadă de oameni cu Biblii semănând cu cele ale bunicilor lor. Din păcate nu mai vezi aşa ceva. Bunicile noastre citeau aceeaşi Biblie o viaţă întreagă. Pentru ele nu aspectul exterior al Cărţii avea importanţă ci învăţătura ei. Îşi citeau Biblia cu sfinţenie, zilnic. O cărau permanent oriunde se duceau: la biserică, la spital, la staţiune… Pentru ele Biblia era Cartea şi nu doar o carte. Când n-o citeau, vorbeau despre ea şi când nu vorbeau, îi aplicau învăţăturile. Când îşi cumpărau o poşetă, o alegeau nu în funcţie de brand, designer, modă, şamd, ci verificau să încape în ea Biblia. Desigur, bunicile noastre erau demodate, puţin şcolite, neumblate prin lume şi fără acces la sursele de informaţie cu care ne jucăm noi astăzi. Evident, asta înseamnă că nu erau erudite, nu aveau cont de hi5, habar nu aveau de modă şi nici măcar nu erau cool. Ne-ar fi ruşine să defilăm azi cu ele prin faţa prietenilor şi a colegilor noştri. Ba chiar şi prin faţa multora dintre “fraţii” şi “surorile” noastre.

Îmi imaginez cum ar fi fost dacă şi Isus ar fi folosit metodele astea de marketing:

“Schimbă-ţi viaţa veche cu una nouă şi ai 10% reducere! Ofertă valabilă până la epuizarea stocului!”

Ce să facem dacă El nu a apucat să studieze broşuri de genul: “10 paşi siguri pentru eficientizarea vânzărilor”? Nu se născuseră încă “profeţii” acestui gen de scrieri sfinte ale veacului de acum.

Biblia bunicii era pătată de lacrimi, avea paginile obosite de atâta utilizare, mai avea tot felul de amprente pe ici pe colo şi era plină de însemnări făcute spre aducerea aminte a unor lucruri descoperite de Duhul Sfânt. Biblia bunicii nu se cerea niciodată a fi schimbată. Era tot ce avea ea mai preţios. Era un fel de oglindă a umblării ei cu Domnul.

Este ciudat că, deşi îmi plac lucrurile noi, oferta de Buy Back a SBR are un efect de bumerang şi mă face să preţuiesc tot mai mult acele Biblii care seamănă cu cea a bunicii. Mă gândesc că poate nu este cea mai inspirată mişcare de marketing a lor. Dar, cine ştie, poate mă înşel eu. Poate că mulţi vor profita de ofertă. Ştiu şi eu, la urma urmei o Biblie nouă îţi oferă scuza să o păstrezi nouă. Nu o foloseşti prea mult, nu o cari după tine, nu faci însemnări demodate şi, Doamne fereşte, nu verşi lacrimi pe paginile ei. E aşa de frumoasă o Biblie nouă că se merită să o păstrezi intactă! Vei veni cu ea înaintea Domnului şi-i vei spune: “Doamne! Am iubit aşa de mult Cuvântul Tău că l-am păstrat cu sfinţenie! Nici nu m-am atins de el!”

Poate că exagerez un pic aici… poate că încă duhul cel întărâtat mai dă târcoale… cert este că nu-mi place când o Societate Biblică transmite un mesaj precum că Biblia ta nu e în regulă dacă a început să semene cu cea a bunicii. Mi se pare clar că asistăm aici la un conflict de interese, unde ar fi fost necesară o abţinere din partea lor. Şi îmi aduce aminte în mod dureros de un răspuns primit în urmă cu vreo 10 ani de la un reprezentat al unei alte organizaţii biblice româneşti care mi-a spus direct: “A da o Biblie unui neiniţiat este ca şi cum l-ai vaccina contra Bibliei! Noi recomandăm o serie de studii după aceste broşurele şi doar celor care absolvă le dăm o Biblie!” Ce neinspirat Dumnezeu avem! În loc să ne dea nişte broşuri ne-a dat o ditamai Biblie! O, dar parcă refrenul acesta îmi este cunoscut deja, l-au mai cântat şi alţii pe versuri similare: “Biblia se interpretează doar în Biserică”… susţin unii cu autoritate istorică, altfel e pericol de virusare.

Oameni buni! Haideţi să ne întoarcem la Bibliile noastre şi să căutăm în ele urmele umblării noastre împreună cu Dumnezeu, bineînţeles, dacă există! Gândiţi-vă, ce va mărturisi Biblia voastră nepoţilor, atunci când poate nu veţi mai fi? Va fi semnificativ pentru ei să ştie că aţi fost un tip cool? Sau aţi vrea să fiţi o sursă de inspiraţie spirituală pentru generaţiile care vin?

Doamne ajută nevredniciei noastre!